Madeleine si Proust

Cum puteam sa deschidem aceasta invitatie oferita simturilor decat cu o amintire? Una dintre cele mai vechi, cele mai celebre, cele mai cautate si totusi de mult pierdute. Amintirea  pretioasa prin puterea ei de a retine pentru o clipa timpul prizonier si iubirea mereu prezenta, dar si o cautare continua de a regasi ceea ce s-a pierdut candva, pana la a uita ceea ce traim acum pentru a avea doar ceea ce am trait atunci.

 Domnisoara in cauza era Madeleine, iar domnul preocupat cu cautarea era Proust. Din intalnirea lor prolifica au rezultat foarte multe randuri puse pe hartie. Dincolo de asemanarile vadite sau mai putin vadite, dincolo de pasiunea pentru bogatia simturilor olfactive, gustative, vizuale etc, astept cu nerabdare randurile ce vor aparea ca urmare a intalnirii noastre.

De ce Micul Dejun? Pentru ca este momentul cel mai indicat pentru a fi inspirat, pentru a visa, pentru a scrie, pentru a trai, pentru a gandi sau pentru a intreba. Pentru a lenevi sau pentru a munci, pentru a canta sau pentru a spala vasele, pentru a citi sau pentru a frunzari telecomanda de la tv, pentru a alerga sau a te plimba molcolm.

 

Va invit sa deschideti fiecare dimineata cu un mic dejun bogat in idei, senzatii, sentimente, dorinte, curiozitati, ciudatenii sau spaime. Ele vor putea veni de oriunde, oricand, de la oricine. Vom vedea doar cum isi vor gasi locul aici la noi.

 

Pe maine dimineata asadar, 

 

Cristina