Imi permit sa va scriu pentru va cunosc de mult si desi, am deseori dubii cu privire la pregatirea voastra profesionala, totusi va tolerez prezenta zilnica. De multa vreme ne ocolim cu discretie si bun simt, dar deunazi am dat nas in nas. S-a facut ca mi-a ridicat tensiunea o problema delicata despre piscoturi, care nu se referea nici la nunti, nici la tortul diplomat. Si cand spun ca mi-a ridicat tensiunea, adica zic ca am vazut stele verzi si am scos flacari pe nari. Pai, mai inteleg sa spui ca ce e praf, ca praful trece. Vorba melodiei, Dust in the wind, we are just dust in the wind. Dar sa spui ca ce e piscot, ca piscotul trece e prea mult. Ce treaba are piscotul cu efemeritatea, cu perenitatea si cu nemecnicia omului pe pamant. Piscotul e ala de s-a insurat cu sampania, si care fara ea iti ramane sec in gatul uscat.
Asa, si ce-am facut ca sa-mi scada tensiunea la care ati pus voi paie pe foc, lopata cu lopata? Ce sa zic, am vrut sa fac niste sedinte de psihanaliza pe divan. Dar era lista lunga de asteptare, asa ca am recurs temporar la reciclare pentru destresare. Cum, nu stiti ce e asta? Cred si eu, ca doar nu va preocupa propria voastra exterminare. Dar e o dubla afacere aici. Scap si eu de voi si fac si un bine universului recicland. Cum, nu stiti nici ce e aia reciclare? Da pe ce lume traiti, fratilor?
A, in mintea mea. Eh, da, acolo poate fi mai haotic uneori. Si inca n-am introdus nici eu pubelele colorate pentru curatirea mintii: galben pentru spume, draci, gelozie si invidie; rosu pentru furie de taur si dat in fiert si albastru pentru baby blues. Adica depresie, mai pe romaneste.
Cum se face destresarea asta? Pai am adunat si eu intr-un lighean tot ce am gasit: sticle de plastic, pungi, hartoage si da-i, na, rupe-o. Am calcat cu picioarele, am strans cu pumnii, am dat cu ciocanul, am storcit cu masa de bucatarie. Si de unde era ligheanul plin, a ramas o mana de reciclabile de le-am varat intr-o sacosa.
De ce v-am spus toate astea? Sa nu va mai faceti veacul numai pe la mine ca v-am gasit leacul. Hai, taiati-o si la altii. Si in locul vostru nu mi-as face prea mari sperante, ca eu dau iama printre bloggeri si fac zarva mare cu destresarea. Si sa nu aveti tupeul sa-mi cereti apoi vreun interviu despre disparitia neamului vostru.
Si sper sa citeasca si Chinezu aceasta postare, ca l-am vazut scos din minti de curand.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu