As spune ca este o toamna ciudata. Mult prea calda, mult prea colorata, multa prea uitata in timp. Amurgul ii lipseste cu desavarsire. Zorii sunt mult prea indrazneti, iar noaptea e inca confuza. Nu este udata de ploaie, este ocolita de vant. Nici macar colturi de ceata nu o peticesc.
In pesajul acesta a la Dali, a mai trecut un weekend cu precipitare. Unde se grabea nu stiu. Doar i-am facut cu mana in treacat. Ce impresii a lasat ca o dara in mintea noastra?
Un articol in revista Tabu despre ce ne da toamna inapoi cand o colindam cu Ne dati sau nu ne dati. O depresie. Mult famata, mult titrata, mult combatuta depresie. Dau regatul meu (fantasmatic, desigur) pentru o definie a depresiei si pentru un tablou renascentist sau impresionist al ei. Arta nu este niciodata departe de suflet.
O revedere de genul codrule. codrutule, ce mai faci, dragutule. Oameni noi si oameni mai vechi, chipuri sterse si chipuri mai vii.
Un film menit sa imprastie teroare, dar, paradoxal, care a crescut mai degraba productia mintii decat frica. Insidious (2010), in regia lui James Wan, despre bantuiri si fantome, despre vis si taramuri intunecate, despre granita dintre fantezie si realitate. Ne-a fascinat cuvantul acesta viclean, siret care se strecoara pe nebanuite in minte si apoi constati ca exista dintotdeauna acolo. Si ne naste intrebarea: suntem vreodata cu adevarat singuri? Ne putem sustrage propriilor picaturi de istorie presarate cu secrete si inchise in sarcofage de gala?
Un tort de ciocolata in vizita, intr-o bicromie placuta ochiului. Ciocolata este mereu plina de surprize. Poate fi dulce sau amara. Sau chiar piperata. Se spune ca chocolate con pimienta este insasi definita dragostei.
Si ganduri de departe. De foarte departe. De undeva atat de departe incat pentru a exista ar trebui inventat.
Pe maine dimineata asadar,
Cristina
Pe un maine la fel de insorit speram :) !
RăspundețiȘtergere