Depresia post-banchet

In mod normal astazi este o zi de doliu. S-a terminat vacanta, s-au scurs ultimele pahare, s-au mancat ultimele fripturi si pana la anul s-a cam terminat cu sarbatorile de iarna. 

Intra in traditia noastra avantul fenomenal care incepe pe la 1 decembrie, creste exponential de pe 6 decembrie si se infierbanta incepand cu 15 decembrie. Fluxul de carnati, carne de porc, cozonaci, piftie, marea de sticle de vin, drumurile interminabile la supermarket si grijile inconfundabile ca nu apucam sa facem si salata de boeuf si icre si toba si ...Tot in traditia noastra intra si dezumflarea iminenta ce incepe de pe 2 ianuarie si atinge apogeul pe 5-6, cand iremediabil anul a inceput sa-si intre fire dupa colica biliara greu vindecata. 

De unde depresia post-banchet? Cum de se incheie anul doar la cateva zile de cand a inceput? 

Un prieten imi spunea ca putem petrece Revelionul in orice noapte din an si putem bea sampanie oricand dorim. Si avea dreptatate. Cine a restrictionat aerul festiv la doua saptamani pe an?

Cine a inchis bunatatile doar in grila cadrata a lunii decembrie? 

Oamenii de prin alte parti nu au constiinta calendarului. 31 decembrie si 2 ianuarie erau doua zile identice.

Mergeau pe strada hotarati sa isi rezolve treburile, zambeau la intrarea in restaurantul unde urmau sa ia pranzul, isi plimbau cainii si isi cumparau vin ales. 

Despre traditii numai de bine. Ca si despre morti. Dar daca traditiile ne fac rau, nu am putea sa le transformam nitel, sa intervenim asupra lor, sa le remodelam astfel incat sa nu ne distram doua saptamani pe an si sa bolim restul?

Astazi este luni 6 ianuarie. Si este o zi festiva. De ce? Fiecare in parte poate sa-si aleaga motivul. 

Sunt convinsa ca puteti avea o dorinta, va puteti indeplini un vis, puteti citi ceva, puteti zambi, puteti gandi un gand ispititor sau creiona un plan atractiv. 

Sa notam dintre impresiile acestui weekend o prajitura de adio, Budica de Craciun, un amestec de resturi si inovatii ce si-a cantat scurt epopeea intre suflete multe. Un vin rosu ce a curs in valuri intru veritas, doar purul veritas. Amintiri, ganduri si rasete ce au spart ecoul noptii ce a facut trecerea catre o noua saptamana. Un Bebe mic ce se pregateste sa-si poarte cu mandrie numele. 

Pe maine dimineata asadar,

Cristina