A fost un weekend sub povara adevarului. Sub vraja noptii, adevarul zace in vino, dar la lumina zilei unde il ascundem? Ce facem cand sadeste samanta indoielii, cand ochii clipesc neincetat si inghitim in sec pentru ca inima bubuie in carcasa ei de fier? Cand simtim umbra minciunii scurgandu-se pe canalul cel urat mirositor al constiintei noastre si ramanem cu adevarul gol-golut?
Nu trebuie sa fie prea placut. O fi bine sa crezi adevarul, o fi de preferat sa il ignori. Te poti minti cu usurinta in timp ce te privesti in oglinda si iti spui ca ceea ce vezi nu esti tu insuti.
Sa trecem prin lupa adevarului cateva impresii din weekend. O iarna la intalnirea dintre Boboteaza si 1 Martie. Niste nameti ponositi si murdari cu aere de cataclism natural si zambet prafuit de Saint Moritz. Lopeti, lopeti si iar lopeti.
O cina inedita la casoleta dar intre vise de portelan si melodii de karaoke. O ilustratie rasucita si renegata. Un gand ce nu vrea sa capete forma finala. Ii place tranzitia. Ii place sa fie el insusi.
O excelenta adaptare a piesei lui Moliere, Avarul indragostit. Despre cum sa-ti rascumperi inima pe datorie si apoi sa te indragostesti de dobanda ei. A datoriei, desigur. Despre control si manipulare si despre o concluzie iminenta. Inconstientul exista si daca constient ne calcam in picioare propriile dorinte, inconstient, picioarele lor vor calca pe noi.
O tarta hibrid, Banaramel. Dar care a facut ravagii prin puterea magiei de a ramane neatinsa. Doar in poze desigur. Caci in rest, fundatia solida, tencuiala de caramel si acoperisul de frisca, plus termopanele din ciocolata, s-au vazut duse intr-o lume mai buna.
O promenada fara balada de rigoare. Doar multe umerase si o rochie superba, culoarea marii intunecate de ganduri patimase.
Va intrebati cum a ramas cu adevarul pana la urma? Nici o grija. Nicaieri nu iese fum fara foc.
Pe maine dimineata asadar,
Cristina
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu