Pentru ca blogul a primit de curand in dar o portavoce, mi-am adus aminte de unul dintre cele mai importante concepte din terapia psihanalitica familiala. Si anume portavocea. Daca priviti instrumentul in sine, aveti o imagine destul de buna si a conceptului psihic. Este vorba despre un purtator de voce.
Ati ramas vreodata fara voce? Ati facut vreo laringita? Stiti cum este sa deschideti gura si sa nu iasa nimic, poate doar soapte neputincioase?
La fel se intampla si cu mintea noastra. Ea este dotata cu propria ei voce care se poate exprima prin cuvinte sau prin alte gesturi si situatii. Dar si mintea poate face laringita psihica. Si poate ramane fara voce. In situatiile de groaza, de durere, de confuzie, de insuportabil, mintea noastra ramane fara voce. Si atunci avem nevoie de un purtator de voce. Avem nevoie de un altul care sa strige pentru noi, care sa dea din maini si din picioare, care sa ceara ajutor. Care sa nu lase sa ne inecam in tacerea noastra, sa amutim in frica noastra, sa ucidem speranta doar pentru ca nu are glas.
Oricine ne poate purta vocea mintii. Cu conditia sa existe o legatura. Numai legatura transporta vocea si tot ceea ce glasuieste ea. Ce este o legatura? Este spatiul acela dintre doi oameni in care ei depus tot ceea ce ii defineste si in care construiesc ceva impreuna.
Mai exista si alti purtatori. Cum ar fi purtatorul de vise. De cate ori nu v-ati gandit la celalalt pentru ca l-ati visat? Purtatorul de cuvinte. Cel care vorbeste atat pentru el, cat si pentru un altul. Purtatorul de simptom. Cel care se imbolnaveste atat pentru el, cat si pentru un altul Etc.
Nu suntem singuri, ci purtam de la unii la altii. A lasa sa circule inseamna viata.Pe maine dimineata asadar,
Cristina
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu