Am avut sentimente contradictorii weekendul asta. As fi putut sa jur ca am facut salturi temporale. Am crezut pentru o clipa ca a venit Revelionul. Cand am deschis ochii, se intindeau cand cuprindea fata de masa, sarmale, salata de boeuf, sorici, braduleti, cornulete si alte bunatati specifice celei mai lungi nopti dintre Ani. Si nu era nici macar Haloween sau 1 aprilie. Era doar o adunare de sezon cu aer festiv. Si cu un invitat de marca afisat la patru ace. Chit ca nu mergea decat in patru labe, hai doua daca ofereai o miza mare.
Apoi o adunatura de fructe uscat ce iti pune rabdarea la grea incercare. Cu chip exotic, cu miros patrunzator, se coace lent si fara griji nici mai mult, nici mai putin de 2.30 H. Timp in care poti sa mananci, sa te benoclezi la usa cuptorului, sa dai cu aspiratorul, sa iti pui parul pe bigudiuri, sa canti sau sa speli vasele. Oricum, tot termini inainte. Expresia "a meritat sa astepti atat" nu cred ca te face mai rabdator data viitoare.
Un mic slalom stiintific printre enigmele depresiei cronice si inca o adunare cu trimiteri nostalgice la anii de liceu. O nostalgie mai degraba inchipuita ca sa nu se treaca la stergerea anilor o data cu estomparea amintirilor. Adolescenta este supraestimata, iar viata adulta este subestimata daca ajungem sa tanjim dupa adolescenta.
Si o poveste despre viata unei printese, Lady Diana. Una dezamagitoare, care nu a prins nimic din stralucirea si fastul unei asemenea vieti. Imi imaginez ca si suferinta sau tristetea unei printese raman fastuoase si stralucitoare. Un film cu hamburgeri, mers in picioarele goale, tras cu aspiratorul si spalat vase. Filmul, in regia lui Oliver Hirschbiegel, este povestea unei Diana, dar nu a Printesei Diana.
Ramane insa o fraza demna de retinut: Undeva afara, dincolo de ce e bine si dincolo de ce e rau, exista o gradina. Acolo ne vom intalni. (poetul persan Rumi)
Pe maine dimineata asadar,
Cristina
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu