miercuri, 23 octombrie 2013

Baiatul si patura de vise

A fost o data ca niciodata un baiat. Inca de cand se nascuse, primise in dar o patura care il proteja de tot ceea ce este rau, de visele urate, de frica, de spaima, de suferinte. Dar pe masura ce baiatul crestea, patura capata din ce in ce mai multe gauri. Prin aceste gauri intrau tot mai des toate lucrurile inspaimantatoare de care baiatul fusese ferit pana atunci. Speriat, intr-o zi, baiatul lua patura si se duse la bunica lui. Ii arata gaurile ei si o ruga sa o coasa. Bunica ii raspunse: eu nu pot face asta in locul tau, dar impreuna am putea reusi. Si baiatul isi facu curaj si se apuca sa coasa gaurile una cate una. Unele erau cusute mai rezistent, altele se mai descoseau. Dar el lua mereu acul si ata si o cosea la loc.
Cu totii primim la nastere o astfel de patura. In mod inevitabil, viata face in asa fel incat ea se rupa. Si fiecare ajunge sa fie fata in fata cu gaurile propriei paturi. Cand eram mica aveam o astfel de patura. Nu plecam nicaieri fara ea, ea ma apara de intuneric, de frig, de monstri, de febra, de zgomotele infricosatoare etc. Imi aduc perfect aminte ziua in care ea s-a rupt pentru prima data. Era o zi ca orice alta cand am privit-o si am vazut gaura. Primul gand care mi-a trecut prin minte a fost ca o sa pot ascunde gaura. Si am continuat sa zambesc. Dar stiam ca ea este undeva acolo. Si ca se va face din ce in mai mare. Ca nu va disparea niciodata. Apoi mi s-a facut frica. Dar am ales sa pastrez secretul. 
Intunericul a devenit din ce in ce mai adanc, frigul din ce in ce mai patrunzator, monstrii din ce in ce mai mari si zgomotele din ce in ce mai asurzitoare. Am fugit cu patura plina de gauri la mama. Sigur ar fi stiut cum sa o coasa, ce sa ii faca, cum sa o repare. Si totul ar fi revenit la normal. Dar, mama nu era nicaieri. Toate camerele erau goale si eu am ramas plangand cu patura in mana. 
Apoi s-a auzit undeva in departare ecoul soaptelor ei: curaj, copilul meu, te-am invatat tot ce aveai nevoie sa stii, impreuna o putem coase. Curaj! Ata este increderea de care ai nevoie, iar acul esti tu. 
Si am ascultat iar si iar soaptele care deveneau din ce in ce mai vii. Si am luat ata, un fir lung si am inceput sa cos. Patura nu arata prea grozav, dar nu mai avea gauri. Puteam fi din nou in siguranta cu ea. 
Adevarata valoare sta in lucrurile simple!

Pe maine dimineata asadar,

Cristina 


COSMOTE Romania revoluționează telefonia mobilă prin introducerea unui nou portofoliu de abonamente, mai simplu, al cărui fundament este inovația prin simplitate și comunicare nelimitată. Mai multe detalii despre oferta găsești pe free.cosmote.ro, iar despre concurs accesând free.cosmote.ro/bursa.

Un comentariu:

  1. Buna,
    te invit la un concurs simplu pe blogul meu. Cu 2 distriburi poti castiga unul din cele doua pandantive gravate dupa placul inimii tale, in valoare de 187 de lei.
    Concursul se afla pe prima pagina a blogului meu, sper ca vei participa.
    Te pup si multumesc!

    RăspundețiȘtergere