Unde a fugit timpul ireparabil? Cand ne-a parasit, si-a facut bagajele si a iesit pe usa iremediabil?
Orice gand ne apare, in secunda urmatoare este amintire si apoi este un timp ireparabil. Mereu alergam sa prindem timpul din urma, desi in mod paradoxal timpul este in spatele nostru.
Existe multe denumiri pentru timp. Una este destin (faith, fatum). Acesta este dinainte scris si apoi daruit pentru a suporta consecintele sale inefabile. Alta este soarta (fortuna). Aceasta este mai capricioasa si in functie de dispozitie si noroc, poate fi favorabila sau nefavorabila. Vorba cantecului: fost-am dus la lucru, cand s-a impartit norocu'. Mai exista si coincidenta, adica sa se intample sa fie bine, sa fie rau ca urmare a unor mici accidente, cu caracter irepetabil. Au fost si s-au dus. Sau vorba aceea: Dumnezeu iti da, dar nu iti baga si in traista.
Si cum ramane pana la urma? Mahtub, spun orientalii. Sau Serendipity, spun americanii. Mai tineti minte filmul cu acelasi nume? Un el si o ea care se intalnesc, se indragostesc instantaneu, dar care hotarasc sa se lase in voia sortii, sau a destinului, sau a intamplarii...sau a propriului inconstient.
Ori de cate ori exista o dorinta, exista si o teama. Cu cat dorinta este mai mare, cu atat teama creste si ea. Rezulta un conflict si nevoia de a iesi cu orice pret din el, de a fugi. Dorintele mari vin cu consecinte si mai mari. Ce poate fi mai inspaimantator decat sa il intalnesti pe cel pe care crezi ca l-ai putea iubi si pe care credeai ca nu il vei intalni vreodata pentru ca nu exista? Destinul este un tert de care avem nevoie cand conflictul este ireparabil.
Insa dorinta nu se va stinge niciodata. Si va cauta neobosita orice cale pentru a se reintoarce la obiectul iubit.
Pe maine dimineata asadar,
Cristina
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu