Ca niciodata un tinut de basm. Dar oare toate povestile sunt frumoase? Sau parti mari din ele sunt inspaimantatoare. Sa notam din impresiile acestui weekend descoperirea unui nou serial care arunca o perspectiva noua asupra povestii lui Alice, cea care a calatorit in Tara Minunilor. Plecam de la ipoteza ca Alice sufera de o boala psihica si isi imagineaza absolut totul. Dar chiar si asa, delirul are o insemnatate esentiala in vindecare. El este singurul care ne spune povestea autentica a bolnavului. Toate povestile sunt o fantasma. De ce luam numai partea frumoasa din ele? Ce facem cu partea infricosatoare, cu partea violenta, cu partea bizara? Le refulam si apoi reconstruim doar ceea ce am tinut minte. And they lived happely ever after. Voi urmari cu interes aventurile lui Alice cea adulta pentru a intelege mai bine boala de care suferea. Iar pentru cei interesati de continuarea povestii, exista si a doua carte denumita Alice in Tara Oglinzilor.
Sa revenim putin spre prezent si nu chiar in realitatea dura, caci si gastronomia este o fantasma. Tres Leches da frau liber imaginatiei. Alb si alb si alb. Dar gustul face totul. E o chestiune de fizica sa imbini lichidul cu solidul. Chiar metafizica. Asta pentru ca au trecut prin acest weekend si Sofocle, Platon, Arhimede si Newton. Cu ceva contradictii, nu asa lin.
A mai fost si un aer academic, uneori stam cu ochii pe stiinta pentru ca vrem sa devenim mai inteligenti. Alteori, pentru ca vrem sa-i cunoastem pe altii. Din cand in cand, pentru ca vrem sa facem o descoperire care sa revolutioneze lumea. Dar cel mai des, pentru ca nu avem altceva mai bun de facut.
Dar vorba unui om celebru. Nu e nimic din cele traite care sa nu se fi intamplat deja. Doar ca nu ne mai amintim de ele. Si pot jura cu mana pe inima ca zilele acestea l-am vazut si pe Marele Iepure Alb.
Pe maine dimineata asadar,
Cristina
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu