Se afișează postările cu eticheta Sofocle. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Sofocle. Afișați toate postările

joi, 13 februarie 2014

Love means never having to say you're sorry

Astazi este ziua in care ne intrebam ce este dragostea. De ce nu ieri, de ce nu maine? Pentru ca tara noastra, precum o mireasa, are si ea cateva lucruri de imprumut. Unul dintre ele este sarbatoarea dragostei in stil americanesc. Cu inimioare, cu trandafiri, cu ciocolata.
Dragostea este puternic insufletita de pasiune. Fara aceasta este arida ca un desert, dar mult mai supusa previzibilului. Dragostea este egoista si plina de pretentii nejustificate. Pentru fiecare dintre acestea insa are o argumentare bogata. Dragostea crede in cauzele ei si le sustine pro bono in propria instanta. Isi cere apoi cu varf si indesat plata si rasplata. Dragostea este capricioasa si zambeste cu aceeasi tandrete cu care ea plange in lacrimi de crocodil. Te mangaie si le loveste cu aceeasi palma. Te leaga la ochi si iti prinde mainile la spate. Iti leaga sireturile la pantofii de la picioare si impinge sa cazi cu nasul in noroi.
Dragostea, tot ea te ridica din noroi, te curata si te face sa stralucesti. Te scoate la expozitie si te face transforma in perla sau diamant. Te trezeste in toiul noptii si te ingana in mijlocul zilei. Te impunge in fata biroului si te indeamna sa dansezi in ploaie. Dragostea este schimbatoare si mereu pusa pe sotii. Dragostea este morocanoasa si prevede cum va fi vremea.
Sofocle ne da cel mai bun exemplu. Lipsind de acasa un timp, pentru a-si dedica timpul filosofiei desigur, se intorcea acasa cu un prieten. I-a spus acestuia: astazi va ploua. Prietenul, uimit, a privit cerul perfect senin. Dar nu e vreme de ploaie, i-a raspuns el. Asculta la mine ce iti spun, a continuat Sofocle. Si o data ajunsi in pragul portii, o galeata de apa s-a napustit cu putere asupra lor. Sotia lui ii ura bun venit acasa. Dragostea are caile ei. 
Oricum ar fi, dragostea ne schimba profund. Este filogenetic inserata pana in maduva oaselor si ne defineste ca oameni. Ne insufleteste, ne invie, ne incurca si ne descurca. 
Dar cel mai important despre dragostea este ca inseamna sa nu fii niciodata nevoit sa iti ceri iertare. Dragostea este ea insasi o conventie a acceptarii in intregime a celuilalt. 

Pe maine dimineata asadar,

Cristina 


luni, 28 octombrie 2013

Once upon a time

Ca niciodata un tinut de basm. Dar oare toate povestile sunt frumoase? Sau parti mari din ele sunt inspaimantatoare. Sa notam din impresiile acestui weekend descoperirea unui nou serial care arunca o perspectiva noua asupra povestii lui Alice, cea care a calatorit in Tara Minunilor. Plecam de la ipoteza ca Alice sufera de o boala psihica si isi imagineaza absolut totul. Dar chiar si asa, delirul are o insemnatate esentiala in vindecare. El este singurul care ne spune povestea autentica a bolnavului. Toate povestile sunt o fantasma. De ce luam numai partea frumoasa din ele? Ce facem cu partea infricosatoare, cu partea violenta, cu partea bizara? Le refulam si apoi reconstruim doar ceea ce am tinut minte. And they lived happely ever after. Voi urmari cu interes aventurile lui Alice cea adulta pentru a intelege mai bine boala de care suferea. Iar pentru cei interesati de continuarea povestii, exista si a doua carte denumita Alice in Tara Oglinzilor.
Sa revenim putin spre prezent si nu chiar in realitatea dura, caci si gastronomia este o fantasma. Tres Leches da frau liber imaginatiei. Alb si alb si alb. Dar gustul face totul. E o chestiune de fizica sa imbini lichidul cu solidul. Chiar metafizica. Asta pentru ca au trecut prin acest weekend si Sofocle, Platon, Arhimede si Newton. Cu ceva contradictii, nu asa lin.
A mai fost si un aer academic, uneori stam cu ochii pe stiinta pentru ca vrem sa devenim mai inteligenti. Alteori, pentru ca vrem sa-i cunoastem pe altii. Din cand in cand, pentru ca vrem sa facem o descoperire care sa revolutioneze lumea. Dar cel mai des, pentru ca nu avem altceva mai bun de facut. 
Dar vorba unui om celebru. Nu e nimic din cele traite care sa nu se fi intamplat deja. Doar ca nu ne mai amintim de ele. Si pot jura cu mana pe inima ca zilele acestea l-am vazut si pe Marele Iepure Alb.


Pe maine dimineata asadar,
Cristina