Ploua infernal ...cu pungi de plastic

Inceputul romantic v-a dus probabil cu gandul la Paula Seling, la iubire si la mansarde. La serile in care picaturile de ploaie se scurg pe pervazul ferestrei fara a mai avea rabdare sa-si traga rasuflarea. La dupa-amiezele in care aceleasi picaturi transformate in bolboroci matura trotuarele si dau pentru cateva minute un sentiment venetian. La diminetile cand sunetul ploii de afara te imbie sa-ti continui somnul incarcat de vise sau sa te invita sa o iei la goana in picioarele goale cantand. Asta doar daca ti-au placut foarte tare Fred Astaire si Ginger Rogers, atat de tare incat sa te risti cu umbrela dar fara pantofi. 

Dar despre ce ploaie vorbim noi aici? Despre ploaia binefacatoare care stinge setea pamantului sau despre faptul ca in ultima vreme ploua cu orice. Deunazi, priveam o transmisie foarte proasta a unui meci de fotbal si pareau a fi in teren cel putin 2-3 mingi. Cum dioptriile nu ma ajuta (ca nu le am), am cascat ochii si mai mari. Iluzia optica era intretinuta si de faptul ca toate se miscau. La un prim-plan am dezlegat enigma care pacalea simtul ochiului. Ploua cu pungi de plastic, venite de nicaieri, din inaltul cerului, pungi clasice, pe care pe vremuri le numeam de un leu, ne-ecologice desigur. Nimeni nu se catadicsea de ele, ele nu se catadicseau de nimeni. Traiectoria era eleganta si se invarteau printre si impreuna cu jucatorii precum dansatorii de vals la dansul sportiv. Mi-am spus: convietuirea om-natura a ajuns la o asa simbioza incat trece neobservata. Nu era la noi, caci atunci nu m-as fi mirat deloc. Noi convietuim de minune cu tot ce sade sau misuna pe natura. Chiar ieri un catel naturist (adica comunitar) socializa olfactiv cu coada fustei mele. I-am zambit, nu am vrut sa-l determin sa socializeze si oral.

La noi ploua cu de toate. Ploua insa si la altii dupa cum am vazut.

Dar va mai aduceti aminte cand zborul brav al unei pungi de plastic s-a ridicat la rang de arta? In American Beauty, in regia lui Sam Mendes (1999). Un moment de banalitate s-a invaluit intr-o anume vraja data de perseverenta de a nu se prabusi, de a nu renunta.

Am putea face lucruri frumoase cu situatii banale. Si atunci infernal ar deveni de-a dreptul pasional. Dar sa folosim totusi pungi de hartie.

Pe maine dimineata asadar,

Cristina