Cai verzi pe pereti albastri

Ati pierdut vreodata ceva pentru care ati muncit mult? Si apoi ca prin minune s-a sters, a disparut, a fost ca si cum n-ar fi existat? 

Se intampla prin viata sa mai si pierdem. Din neatentie, din nedreptate, din neglijenta si multe alte ne-uri. Intrebarea este ce facem dupa ce am sesizat pierderea si am declarat-o nula. O varianta ar fi sa murim de ciuda si scotem flacari pe nari de draci. Sa ne gandim la o conspiratie a universului care unelteste impotriva succesului nostru. Sa ne gandim la destinul fatidic care ucide bucuria marunta. Sa ne gandim la legea lui Murphy si sa ne asteptam sa fie si mai rau. Sa pierdem si mai mult.

O alta varianta este sa intram in hibernare. Sa ne hotaram sa pedepsim universul prin adormirea vigilentei noastre. Sa ii croim una peste fata destinului printr-o lepadare de orice initiativa. Sa rasturnam legea lui Murphy si sa-i aratam ca nu ni se poate intampla nimic daca nu facem nimic. Sa purcedem catre o amortire a simturilor, catre o decadenta a curajului. 

Sau mai exista o a treia varianta. Sa o luam de capat. Cum, dupa ce universul ne-a umilit luandu-ne bruma de munca depusa cu sudoare? Dupa ce destinul ne-a injosit aratandu-si superioritatea divina prestabilita? Dupa ce furia ne-a macinat pana in adancul sufletului si tristetea ne-a invadat narile cu mirosul esecului? Dupa ce l-am ridicat in slavi pe Murphy pentru ca a facut lege din ghinion?

Da, dupa toate acestea o putem lua de la capat. Daca tot mergem in cautare de cai verzi, macar sa ne luam dreptul de a-i picta noi. Sisif a ridicat la rang de legenda aceasta ratiune a unui necontenit inceput. Dar el avea o mare problema. O data ce ajungea sus, uita ce are de facut mai departe. Ideea nu este de a gresi la nesfarsit si a repara intru eternitate greseala. Ci de a invata din greseala si de a ocoli cu eleganta data viitoare greseala. 

Sa ne ridicam precum pasarea Phoenix din propria ei cenusa si sa pornim la vanatoare de cai verzi pe pereti albastri. 

Pe maine dimineata asadar,

Cristina