Nu va intreb de cate ori mergeti pe strada. Probabil ca in fiecare dimineata. Si nici de cate ori vedeti aruncate pe jos hartii, mucuri de tigara, ambajale, sticle de plastic etc. Probabil ca pe fiecare metru patrat pe care treceti. Dar va intreb de cate ori ai mers in spatele cuiva care exact in fata voastra a aruncat pe jos. O hartie de la o ciocolata care incomoda pentru ca se terminase continutul, o sticla care era inutila pentru ca era goala, o guma de mestecat indelung mestecata, o tigara gata fumata etc.
V-a suprins gestul, v-a agresat, sau a devenit atat de obisnuit incat nici macar nu v-a mai mirat?
Alegem sa ne spalam, sa ne pieptanam, sa umblam cu hainele curate, calcate, dar mizeria de jur imprejur nu ne deranjeaza. Ne curatam pantofii si ne spalam masinile, dar teancul de gunoaie de la un jumatate de metru e invizibil. Cum se poate un asa paradox?
Nu vom raspunde aici la o asa grea intrebare pentru ca ar insemna sa punem in discutie strania ambivalenta a fiintei umane inzestrate atat cu abilitati de a supravietui in orice conditii, dar si cu capacitatea de a distruge si de a se distruge.
Dar am putea incerca sa raspundem la intrebarea ce s-a intamplat cu bunul simt.
Common sense is a basic ability to perceive, understand, and judge things which is shared by ("common to") nearly all people, and can be reasonably expected of nearly all people without any need for debate.
Este o vorba despre o grupalitate si despre o apartenenta la principii comune. Ar fi nevoie ca mai multi oameni sa considere la fel, sa simta la fel, sa gandeasca la fel. De unde putem trage concluzia ca la un moment dat acest principiu s-a devalorizat intr-atat incat s-a transformat in contrariul rau.
Si bunul simt a devenit mai degraba o boala decat un principiu. A suferi de boala bunului simt poate fi una dintre cele mai ciudate curiozitati intr-o lume scufundata in apatia indiferentei.
Pe maine dimineata asadar,
Cristina
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu