Asa spunea cineva, ca apa si focul au tendinta de a fugi unul de celalalt. Dar daca nu este asa, ci exista unul in celalalt?
O reflectie mai filosofica sau mai fizica care incheie un weekend foarte bogat. Cand toamna s-a hotarat in sfarsit sa se comporte ca atare si sa pregateasca venirea iernii. Cand oamenii s-au aratat in multitudinea trairilor lor.
Am aflat despre adanca simbolistica a depresiei, despre o continua cautare de reintregire a complexului Oedip. Am vazut oameni care nu se cunosc, dar formeaza o multime pret de cateva ore ca si cum s-ar cunoaste dintotdeauna. Mi-am adus din nou aminte de celebra carte "Femeia la 30 de ani" a lui Balzac. O varsta inteleapta si seducatoare.
S-au inserat subtil si niste biscuiti cu portocale si merisoare. Un amestec soft de arome care iti strica insa scenariul de matase prin asprimea texturii lui.
A mai fost si putina Terapie pentru crima. Ce-a vrut sa spuna n-am inteles inca, voi mai reveni asupra filmului cu un material. Insa mi-a atras atentia multa confuzie care exista in mintea privitorului. Intre psihiatrie si psihoterapie, intre psihanaliza si film, intre fictiune si realitate, intre nebunie si normalitate etc.
Ar trebui sa vorbim despre a ucide si asta ne-ar lua mult. Asa ca, sa ramanem la biscuitii cu portocale. Si la fantezia gastronomica sau in general la fantasma de a trai bine.
Nu, ca si asta ne aduce aminte de un slogan binecunoscut. Doar ca acolo nu ni se preciza ca este o fantasma.
Si daca ne intoarcem la ceea ce spuneam despre foc si apa? Se spune ca a cadea in apa inghetata este ca si cum te-ar frige corpul. Ceea ce inseamna ca la origine senzatiile sunt aceleasi. Oricum, stiam deja ca inconstientul este atemporal. Sau mai bine zis, intemporal, cum am auzit de curand.
Ce mai inseamna si asta? Alta discutie, pentru altadata.
Pe maine dimineata asadar,
Cristina
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu