joi, 12 decembrie 2013

Cand unul plus unu nu fac doi

Nu este o utopie, ci chiar o posibilitate reala in matematica. Dar nu despre matematica vroiam sa vorbim, ci despre cuplu. Enigma acestui cuvant este unu sau doi. 
Imaginati-va incercarea a doi oameni de a incapea intr-un singur sertar si apoi de a convietui acolo. Dupa inceputul entuziast in care fiecare se strange pentru a-i face loc celuilalt, in care fiecare e preocupat sa-i fie bine celuilalt si in care fiecare este incantat sa se afle acolo, urmeaza continuarea. Apar incet incet nemultumirile, reprosurile, ghionturile, trantelile. De unde se tineau in brate, simt ca au nevoie de putin mai mult aer. De unde se priveau in ochi, simt ca au nevoie sa mai vada si altceva. De unde statea fata in fata, se intorc cu fundul unul la celalalt. Si foarte curand se porneste revolutia de a face din nou din unu, doi.
Incep sa se intrebe care este spatiul fiecaruia in sertar, unde sunt limitele. Si nu mai e mult pana cand se vor intreba daca n-ar fi mai bine sa aiba fiecare sertarul lui.
Vorbesc despre o ruptura, despre un sfarsit al cuplului? Nicidecum, vorbesc de un inceput, despre o re-nastere a cuplului liber, care isi permite sa fie compus din doua persoane fara sa fie cuprins de groaza ranii narcisice, de spaima abandonului, de cumplita durere a smulgerii unei parti din sine. 
A avea fiecare sertarul lui nu este o drama. Caci ambele sertare vor fi ale aceluiasi dulap. O drama este a avea un singur sertar si insuficient aer de respirat. A transforma sertarul dintr-o incapere spatioasa a iubirii intr-o inchisoare stramta a urii si disperarii. 
E greu de spus unde se termina unu si incepe doi. Dar e imperios necesar de aflat. Este un travaliu de cunoastere a propriilor limite, a ceea ce suntem dispusi sa punem la comun, ceea ce avem nevoie sa pastram pentru noi. Este o declaratie de libertate. Unde libertatea nu se confunda cu neasumarea responsabilitatilor, ci este insasi definitia angajamentului. 
Caci nu sertarul ii tine pe cei doi inauntru. Ci dorinta lor de a imparti acest sertar. 

Pe maine dimineata asadar,

Cristina 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu