Hingheri de lux

A mai trecut un weekend. Poate unul dintre cele mai bogate, desi 2014 de abia a rasarit in calendar. Dar poate ca anii aduc cu ei si o curgere mai rapida a vietii. Si facem mai multe in tot mai putin timp. Nu mai avem rabdare. 

Sa notam printre impresiile de weekend o poveste emotionanta despre un baiat gasit pe strada si un om cu un suflet prea incapator pentru vremurile zgarcite in darnicie pe care le traim. O voce care a strigat cu tarie I had a dream si care si-a sustinut dorinta de a continua sa viseze la speranta distrusa de suferinta neputintei. Visul este liber si libertatea de a visa ne alunga din cusca in care ne tine prizonieri deznadejdea. Avem de ales intre a fi liberi si a visa indraznet cu pretul asumat al pierderii sau de a ne lasa dresati de viata. Avem de ales intre a fi o calauza spre libertate copiilor nostri si a le fi hingheri de lux. 

Sa mai amintim cutezanta lui S. Ferenczi de a-i fi adresat lui Freud in 1923 nelamurirea sa cu privire la articolul proaspat lecturat, Eul si Se-ul, pesemne cu creionul in mana. Si mintea care a scrutat istoria cu o repeziciune uimitoare trecand de la era glaciara pana la Auschwitz. 

Patru pahare de vin care s-au ciocnit in cinstea unei vesti marete. Nimic nu opreste viata din mersul ei firesc. Un snitel parizian, un orez mexican si o salata de baby spanac.

 Si nu in ultimul rand un film despre viata la finalul ei: Last Vegas (regia Jon Turteltaub, 2013). Acel final cand e prea tarziu sa mai regreti ceva, dar totusi nu prea tarziu sa mai traiesti inca. Despre carpe diem si despre ceea ce iti ramane cand nu ti-a mai ramas aproape nimic de facut: amintirile.

Sper sa apucam 80 de ani, sa dansam si atunci, sa bem si atunci sampanie si sa fi trecut deja in reviste sute de orase vizitate. Sper sa apucam sa vedem New York si Las Vegas, Bali si Laponia. Sper sa nu uitam niciodata sa traim.

Si mai sper sa nu ajungem la finalul vietii si sa fi trait viata ratandu-i simplitatea pentru ca ne-am complicat s-o uram. 

Imi doresc sa iubim viata pana la ultima secunda a ei.

Pe maine dimineata asadar,

Cristina