Un weekend sub umbra marii intrebari. Aceea celebra, cea cu privire la existenta. Soptita de un biet om la adapostul propriului castel si repetata apoi obsesiv de omenire. A fi sau a nu fi. De fapt, ca sa fiu mai adecvata, a fost sau n-a mai fost. Omul era Hamlet, iar dilema lui nu era de gluma. Dar nici una din enigmele noastre marunte nu este o simpla diletanta.
Inca de vineri dadea semne de indoiala cerul. Nu se putea hotari carui principiu al fizicii sa fie fidel: lichid sau solid. Noaptea a fost traversata de o transpunere violenta a Siberiei in sanul cald si neobisnuit cu inghetul bruscat al somnului pacifist de felul lui. S-au zdranganit usi, s-au zdranganit fereste, s-au zbatait crengi, s-au zbuciumat suflete. Cert este ca pana dimineata totul era alb. Acoperit. Aerisit. Adormit.
Si tot ce mai incepe cu A. Apropo de asta, ascultam un comediant care explica foarte simplu cat de importanta este litera A. Luati un cuvant. Spre exemplu, Macarena. Si acum scoateti litera A si pronuntati-l. Simtiti cum se revolta limba?
Dar sa revenim. Ce urmeaza dupa A. B? Nu. Urmeaza apocalipsa. Urgenta. A treia cadere a lumii. Fulgii de nea sunt periculosi, sunt dati in cautare pe tot metrul patrat si daca ar sta locului o secunda poate inghititoarele de nameti i-ar prinde. Neaua este perfida, este vicleana. Curge de sus si se asterne pe jos. Niciodata invers. Se tot curata de zor josul, in timp ce susul ramane la fel de obraznic.
Si timpul s-a oprit in loc. Usile s-au zavorat, scolile s-au inchis, oamenii au atipit. Urmeaza mica hibernare pana cand nametii se vor topi. S-ar putea sa dureze ceva.
Sa mai amintim din impresiile acestui weekend un conflict international produs de limete. Iarna nu-i ca vara, nici Bucurestiul nu-i Florida. N-a iesit cu scantei, dar momentan simpatia americana s-a stins. Noroc cu o negresa muncitoare (nici urma de rasism) care s-a imbuibat cu niste banane si a salvat situatia (as spune de cacao, dar de fapt era verde toate ziua).
O carte sugubeata despre femei si barbati. Cica femeile ar veni de undeva de unde doua bete se unesc intr-un punct, iar barbatii de la baut. Acum nu e nici o noutate, caci cu totii ne nastem din acelasi loc, cu aceeasi precizie geometrica. Ca unii se aleg doar cu venitul si altii mai capata si altceva, asta este alta poveste.
O vizita la ceas de seara, un dop voios si sase capete flamande. O licoare magica ce a distilat orice emotie inca nediluata de nea sau nezbarlita de vant.
Si o improvizatie ce n-a mai fost. Sa spunem ca si imprevizibulul este tot o improvizatie a vietii. De la neaua care a rasarit ni se trage.
Pe maine dimineata asadar,
Cristina
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu