Obisnuiesc sa iau masa din cand in cand singura in oras. Aleg locuri care ma inspira, boeme sau pline de o vanzoleaza ce iti permite sa te simti foarte apropiat de suflul orasului. Locuri unde oamenii nu vin doar din dorul de a socializa, ci si pentru ca se simt in largul lor cu ei insisi, cu gandurile lor, cu trairile lor.
Oameni care se nu ascund de alti oameni, care isi permit sa vorbeasca, sa citeasca, sa scrie, sa zambeasca.
In plina era sociala, trendul pare a fi unul sociofobic. Oamenii par speriati, iritati, agresati. O simpla intrebare produce un atac de panica. Un gest produce paranoia. O privire produce isterie.
De ce traim din ce in ce mai mult intre oameni si totusi suntem din ce in ce mai speriati de ei?
Incerc sa aleg sa mananc sanatos atunci cand am ocazia. Nu pentru ca as fi vreo proletara a regimului vegan, ci pentru ca e bine ca ceea ce ne ispiteste sa ramana o exceptie. Altfel, dorinta se transforma in dependenta si fericirea trecatoare in suferinta.
Ieri, stateam acompaniata de viscolul rebel, la umbra unui copac batran de care ma despartea o sticla perfect transparenta. In timp ce priveam spectacolul alb ce se petrecea live, chelnerul imi aduce doua tacamuri pe care le pune pe masa. Ii zambesc si il asigur ca sunt doar eu, nu mai este altcineva. Iar el imi raspunde: Nu este nici o problema, sa fie masa completa.
Complet inseamna doua respiratii laolalta. Eu cu paharul meu, cu farfuria mea, cu lingura mea suntem un set incomplet. A fi singur si a te simti singur sunt doua lucruri diferite. Chelnerul le-a confundat. A vrut sa-mi tina companie celalalt tacam.
Stomacul este de doua feluri. Si e bine sa stim unde ne e foame sau unde am facut indigestie. Unul e cel care se ocupa cu digestia alimentelor. In functie de ce anume am mancat, el e foarte silitor sau se simte depasit de situatie. Grasimile cad greu acestui stomac.
Celalalt e cel care se ocupa cu digestia afectelor. In functie de ce anume am trait, el e foarte linistit sau zbuciumat. Pacatele cad greu acestui stomac. Tristetea, vinovatia, regretul, gelozia, furia.
De fiecare data cand comandam, ne vom gandi acum sa consultam cele doua meniuri.
Pe maine dimineata asadar,
Cristina
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu