Cred ca stiti cu totii povestea reprosului ce a devenit epic: Vreti ca copiii vostri sa ajunga niste saraci in suflet?
Cuvintele unui pedagog intru marirea procesului educational si intru menirea oricarei scoli, aceea de a cultiva bogatia morala si spirituala. Cum sa faci ca sa nu ajungi sarac in suflet? Sa daruiesti, dar nu asa oricum si oricand. Ci cu bunul simt al masurarii cantitatii si calitatii cadoului, cu buna omenie a trecerii in revista a intregii organigrame, cu buna modestie a capului plecat si in umila postura de cel care merita sa fie admolestat.
De unde ni se trage aceasta saracie a sufletului? Caci, in mod paradoxal, sunt de acord cu doamna invatatoare. Suntem saraci in suflet si de multe ori si saraci la minte.A nu se intelege insa ca ma refer la saracia de care vorbea stimata doamna.
Totul incepe cu celebrul dicton religios: Daca primesti o palma sa intorci si obrazul celalalt. Ceea ce se dorea probabil o invitatie la toleranta, devine o acuta nota de subjugare in umilinta.
Prima care saraceste sufletul este tendinta de a lua totul ad literam. Amenintarile, criticile, reprosurile, proliferarile, povetile etc. Nu exista invatare daca mintea nu-si efectueaza propriul travaliu de prelucrare si de amenajare. Nu poate fi al nostru ceea ce este strain. Primul semn de bogatie este atunci cand ne punem intrebari despre ceea ce vedem, despre ceea ce auzim, despre ceea ce gandim.
Apoi contribuie in mod semnificativ la saracirea sufletului, resemnarea. Oricum nu avem ce face, oricum nu se schimba nimic, asta e. Sufletul balcanic, campion in a darui, a ramas corijent la a-si cunoaste si a-si pretinde drepturile. Un alt semn de bogatie este libertatea de a cere ceea ce ni se cuvinte, de a pretinde respect.
Sufletul acesta este bolnav. Teama i-a patruns pana in maduva oaselor, scarba i-a cuprins ficatul, durerea i-a macinat inima. Sufletul acesta este mut. Cuvintele i-au ramas in gand, iar gandurile i-au paralizat.
Ceea ce este curios este ca daca cineva alege sa caute cuvinte sau sa regaseasca pe cele pierdute, va fi sub oprobiul tuturor celorlati care au hotarat sa nu rupa tacerea.
In virtutea acestei boli cronice de care sufera sufletul balcanic, pedagogul care a propovaduit bogatia va fi un tamaduitor, iar apostrofarea lui o blasfemie.
Pe maine dimineata asadar,
Cristina
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu