miercuri, 8 ianuarie 2014

Unde e zapada?

Am intrat ieri in Libraria Carturesti sa caut o carte. A unui domn cu care m-am intalnit de doua ori in ultimul an, in doua orase diferite, din doua tari diferite. Si despre a carui moarte am avut uimirea sa citesc articolul original publicat in 1939 in Le Monde, care anunta decesul unui filosof, considerat a fi revolutionat psihanaliza, inca de pe atunci. Profesorul si doctorul Sigmund Freud. Cartea pe care o cautam era volumul 3 din operele sale, Psihologia Inconstientului, articolul Eul si Se-ul. 
Ajunsa la casa si asteptand cu rabdare sa-mi vina randul, caci erau destui doritori de lectura la orele serii, am ridicat privirea si am flirtat inocent cu cateva litere. A durat cateva secunde pana am recunoscut gestaltul. Unde e zapada? Plutea aceasta intrebare cu iz ludic, dar si cu un aer inversunat.
E dreptul nostru ca in luna ianuarie sa fie zapada. Nu ne putem imagina iarna fara zapada. Australia ni se pare o fantezie, iar Dubaiul o catastrofa. Dar se pare ca cineva ne-a privat de obisnuinta noastra cea de-o viata.
Aproape ca am ajuns sa iubim ceata. E mai buna decat nimic. Un mic fulg de nea va crea isterie. Vedeam deunazi in magazin oferte la saniute. 
Nu acceptam in nici un fel schimbarea. Ne razvratim impotriva universului si uneltirii sale de a ne obliga sa infruntam discordante ale mintii noastre. Ne incapatanam sa ne purtam caciula de vulpe la 15 grade Celsius. Nu renuntam la saniuta nici daca ne dam pe nisip. Ne lustruim schiurile chiar de-ar fi sa le folosim doar pe balustradele din bloc. 
Cineva presimtea ca asa se va intampla. Cineva se intreba inca de acum multi ani, dar unde sunt zapezile de altadata?
Simtim cum ne roade invidia pentru ca la americani sunt -30 de grade si nameti cu carul. Soarta ne-a vitregit, la omu sarac nici macar zapada nu mai vine. 
Ce-ar fi s-o cautam noi, in loc sa o asteptam sa vina?

Pe maine dimineata asadar,
Cristina 


2 comentarii: