Umbrele sunt intunecate, iar taramul lor este unul infricosator. Cand te avanti acolo nu ai cu tine nici o harta. Umbra este o ratacire a sinelui care se prelungeste mai mult decat poate cuprinde corpul nostru. Trece dincolo de noi si se ascunde in stralucirea sufletului. Se furiseaza aproape pe nevazute pana cand s-a facut intuneric si frig. Umbra nu are chip, nu-i putem distinge culoarea ochilor si nu-i putem atinge parul. Nu-i putem vedea zambetul sau pipai lacrimile.
In ea este ceata, una atat de groasa incat nu iti poti atinge propriile maini. Umbra este un rechizitoriu al sufletului. Nimeni nu poate fi un calator daca nu a ratacit prin lume cautandu-se. Umbra este o cautare.
Se poate intinde la nesfarsit daca nu privim putin in spatele nostru. Acolo suntem noi. La adapostul umbrei. Sau prizonierii ei.
Si atunci, de ce sa mergem pe Taramul Umbrelor? Pentru a vedea viata asa cum este ea. In lumina ei minunata peste care se asterne brusc intunericul. In stabilitatea ei neclintita care se prabuseste spectaculos doar pentru a se recladi. La intalnirea mai multor suflete ratacite care se regasesc. Mai multor maini care se ridica impreuna. Mai multor oameni care sunt ca unul singur. Mai multor chipuri pe care nu le vedem.
Unul dintre ele este al nostru.
Bucurestiul se pregateste pentru cel mai uluitor spectacol al anului: Shadowland, povestea magica a companiei Pilobolus Dance Theater, o reprezentatie surpinzatoare, amuzanta si…infricosatoare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu