Un weekend despre timp si despre scurgerea lui. Inainte si inapoi, pe verticala si pe orizontala, in spirala sau in cerc. Mai suntem cum eram acum 10 ani? Mai vrem sa mai fim? Stim cine suntem acum? Este aceasta viata pe care ne-am imaginat-o pentru noi?
Timpul este crud. Nu pare a mai fi avut rabdare inca dinainte de a ne naste noi. Timpul este expresia pura a metafizicii. Einstein spunea ca timpul este relativ. Si ca poti avea absolut tot ceea ce iti doresti, cu conditia sa fii curios. Sa-ti bagi nasul in oalele timpului pare a fi ceva necesar. Nu poti privi nepasator la deja clasicul fugit irreparabile tempus. Este nevoie sa iti pui amprenta. Sa iti adancesti urmele picioarelor ca si cum ar fi ciment. Si sa te agati de acele cadranului care nu se opreste niciodata. Si sa spui: pe aici am trecut eu, nimeni nu va sterge urmele mele, nu va nega exista mea. Nici macar eu insumi.
Ce se intampla cu lumina cand totul se scufunda in intuneric? Este posibil ca pentru a vedea mai bine scena sa avem nevoie de putina obscuritate, de un pic de umbra in care sa ne putem dezlantui, sa ne putem sopti dorintele, in speranta ca un cor de voci ca un plaman puternic le va face auzite.
Cateva impresii din acest weekend: o anticipare a unui aprilie inmiresmat, dar ca un ecou prelung din Parisul anului 1940. Un timp care si-a scrijelit cu sange istoria si care este mereu ispitit sa o scoata de la naftalina vietii.
Un timp al povestii, inspirat insa din cea mai dura realitate, Saving mr. Banks (regia John Lee Hancock, 2013), o dezvaluire a travaliului creator care isi extrage seva din mucegaiuri si dureri. Un film foarte frumos care ne arata cum avem libertatea de a viziona la nesfarsit aceeasi scena sau putem in sfarsit scrie una noua.
One Man Show, nimeni altul decat Horia Brenciu si arta de a tine timpul pe loc pret de cateva ore. De a aluneca de la Jason Derulo la Frank Sinatra si de a inalta o rugaciune din adancul a 8000 de suflete. Cica, un cutremur, singurul moment in care timpul se misca. Apropo de a misca timpul din loc, mi-am adus aminte ca nici macar magia nu include posibilitatea de a schimba trecutul. Ceea ce a fost facut e bun facut.
Si o enigma: 60 de minute au disparut pur si simplu. Presimt ca le vom primi inapoi. Insa atunci deja nu vom mai sti ce sa facem cu ele. Caci pierderea lor ne va fi durut deja prea tare.
Pe maine dimineata asadar,
Cristina
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu