Am citit de curand un editorial scris de Alexandre Lacroix, redactorul sef al revistei Philosophie Magazine, care mi-a atras atentia prin ceva foarte rar. Si anume, a aduce in zilele noastre, pe limba noastra, in spatiul nostru, vechile oranduieli culturale, fondatoare de altfel pentru umanitate si spirit.
Era vorba despre reinterpretarea unui citat din Nietzsche, extrat din eseul Dincolo de Bine si de Rau, in care a trai insemna a rani, a-l supune violentei pe celalalt, a-l oprima, a-i impune propriile dorinte, a-l asimila, a-l exploata. Plecand de la ideea de a nu lua totul adliteram, idee ce este menita sa protejeze de pericolul unei dogme cimentate (ceea ce s-a intamplat si cu Biblia), autorul face o trecere foarte reusita catre zilele noastre si traduce in ceea ce consta constrangerea astazi. In a manca animale crescute in abator si ucise cu socuri electrice, gaini crescute in cutii, oua hranite cu hormoni, a-ti conserva cu orice pret locul in defavoarea altora, a intoarce capul de la suferinta de nenumarate ori, a renunta la iubiri nepotrivite si a inchide capitole din viata pentru a incepe altele, lasandu-i in urma pe cei ce au facut parte din ele, a respira aerul poluat, a fi hartuit zi de zi de oameni care vor ceva de la tine si de pertinente si asteptari care nu inceteaza sa curga.
Alexander Lacroix incheie editorialul sau concluzionand ca Nietzsche nu incita pe nimeni sa devina un criminal, ci doar ne incurajeaza sa ne eliberam de demonul binelui.
Morala al carei singur scop este sa pedepseasca va sfarsi prin a nu-si atinge scopul. Multi parinti ma intreaba care este cel mai bun mod in care sa-si pedepseasca copiii. Le spun mereu acelasi lucru: ajutandu-l sa inteleaga ce a gresit. Scopul moralei este sa tina raul sub control, sa nu-l lase sa se reverse, sa-si impuna controlul, sa-si reverse mania sau sadismul. Psihopatul este prin definitie lipsit de orice morala.
Dar morala nu aboleste raul, ci ii permite existenta prin insasi chintesenta ei. Binele nu poate exista decat prin comparatie cu raul. Daca binele devine in absolut, atunci pierdem orice reper al ambivalentei si intram in psihoza.
A percepe morala in sensul concret al literei inseamna a te supune unui proces lent de auto-distrugere. Daca ii vei intoarce la propriu si celalalt obraz dusmanului, s-ar putea sa ramai fara el. Dar poate daca i-ai impune putin respect, daca i-ai oglindi ceea ce ii lipseste cu desavarsire, lucrurile s-ar schimba putin. Daca ii vei da de fiecare data pomana mainii care cere, aceasta se va lipi de tine si va lua singura din buzunarul tau. Dar poate daca i-ai oferi o indrumare, atunci poate s-ar ajuta si singura.
Sa nu ne pacalim ca singurul demon care ne sufoca este raul. Binele poate fi la fel de viclean.
Pentru cei ce vor sa citeasca intregul editorial, il aveti aici
Pe maine dimineata asadar,
Cristina
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu