Iata ca a (re)venit si 1 Mai Muncitoresc, plin de ravna si speranta unei (unor) zile libere. Ne pricepem la legaturi, ne place sa facem punti, ne plac minivacantele la nebunie. Avem nevoie de ele, muncim mult, dar mai ales muncim cu scarba. Ea este inamicul numarul 1 al PIB-ului. Produce indigestie si lehamitea ramane o sechela greu de indepartat.
Dar sa revenim la sarbatoarea noastra. La vita e bella si gratarele deja sfaraie, fumul se ridica precum odinioara macaralele care radeau in soare. Mai sunt si acum macarele dar fie sufera de diskinezie, fie au o depresie cronica si nu mai misca. Dorm un somn prelung.
Intrebandu-ma de ce avem nevoie de asa multe minivacante, mi-am adus aminte de ceva ce am citit recent despre japonezi intr-o carte de eseuri de antropologie a lui Claude-Levi Strauss denumita "Toti suntem canibali". Spunea acolo ca japonezii dupa cel de-al doilea Razboi Mondial au hotarat sa munceasca sapte zile din sapte ca sa isi poata reveni. Si ca a constatat la ei ca fac toate lucrurile pe dos. De exemplu, ei trec mai intai numele orasului, strada si numarul si abia apoi destinatarul. Pun ata in ac impingand urechea acului in ata, infig tesatura in ac, calul este bagat in grajd cu spatele inainte, taie cu fierastraul tragand unealta spre sine si nu impingand etc Si mai ales daca gasesc gulerul camasii sotului murdar, considera ca este de la poluare. Nicidecum de la faptul ca nu s-a spalat sau ca si-a bagat gatul undeva.
Acest lucru se intampla deoarece gandirea occidentala este centrifuga, in timp ce cea a Japoniei este centripeta. Adica, filosofia japoneza refuza sa faca din subiectul buricul pamantului, alfa si omega. Ci plaseaza subiectul la capatul drumului. Limpede ca lumina zilei as zice. Daca vrei sa construiesti o cladire si te pui pe tine la etajul 30, ai toate sansele sa se ajungi din urma si sa atingi un triumf al sinelui. Dar daca te pui la parter, atunci ma tem ca sinele va fi infundat zilnic in noroaie, beri, praf, cuie si alte multe primejdii nevolnice care nu iti vor permite sa mai ajungi la capatul drumului.
Acestea fiind spuse, ne putem imagina cum ar arata 1 Mai centripet la japonezi? Ar incepe dupa incheierea zilei de munca, adica dupa apusul soarelui, fiind intuneric nu s-ar mai putea face gratare in aer liber si atunci ar fi ceva de interior. Un mic sushi fara foc si o cescuta de ceai. Si apoi un somn bun, ca a doua zi nu este vacanta.
Pe maine dimineata asadar,
Cristina
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu