Cerneala a fost verde

Sunt unele veri in care timpul se conjuga in multe culori si se intersecteaza cu alte veri sau chiar cu alte ierni. Weekendul acesta s-a intalnit fasnet cu vremuri nostalgice de studentie si mai ales cu vremuri de rastriste, dar si cu usurarea si confuzia ce-a urmat. Privita prin ochii unor copii mai mici sau mai mari, Revolutia din 1989 a a parut ca o vanzoleala cu gloante si strigari. Amintirea ecran a unui televizor alb-negru care se straduia sa transmita live inainte de a cunoaste CNN-ul, in fata caruia se inghesuiau multe suflete cu respiratia taiata, este printre cele mai vii. Apoi, celebrul strigat de victorie "Dictatorul a cazut" si lacrimile despre care nimeni n-a inteles daca erau de bucurie sau de tristete. Atunci a venit libertatea si fiecare a primit-o diferit: unii in timp ce carau o galeata cu apa, altii in timp ce se catarau pe un gard, altii in timp ce urmareau cutia monocroma, altii in timp ce se ascundeau speriati in bratele somnului. La ani si ani distanta, singura care a supravietuit a fost emotia. Copiii de atunci sunt acum oameni mari, in toata firea, care si-au insusit libertatea asa cum au stiut mai bine. Insa copiii din sufletul lor inca se mai intreaba: a fost sau n-a fost? 

Sa mai notam din impresiile acestui weekend amintiri sonore precum Casablanca, Coco Jambo, Macarena, Lambada si niste paste cu fructe de mare buclucase care si-au facut de cap in toiul noptii. O fuga pana in Eden, unul unde nu trebuie sa prezinti pasaportul de pacate la intrare, unul verde unde curg ideile in voie si paharele se umplu de lichide delicioase verzi. Niste galuste cu prune, trecute prin multe focuri de pasiune si mai multe stari de spirit. Precum mesterul Manole, creatia nu s-a lasat fara o jertfa, si cartofii au fost platiti cu sange. Adaugam niste floarea soarelui, o ispita semeata si cateva note exotice si incheiem multumiti din condei.

Si pentru ca tot s-au amintit referinte istorice, mi-am adus aminte de Hartia va fi albastra  (2006, in regia lui Radu Muntean) si A fost sau n-a fost? (2006, in regia lui Corneliu Porumboiu). Prezentul este trecator, dar elaborarea lui ramane mereu continua si pe alocuri onirica. 

Pe maine dimineata asadar,

Cristina