Zilele acestea, asa cum se intampla in fiecare an, exista foarte multe controverse cu privire la Halloween. Ca este o sarbatoare pagana, ca ne face urati, ca ne face copiii urati, ca se opune esteticii umane in viziunea ei renascentista (desi din punctul acesta de vedere Tudor Arghezi a inventat Halloweenul atunci cand a propus estetica uratului si zgarmanatul in bube, mucegaiuri si noroi), ca ne strica credintele si mai ales ca ne departeaza de frumos.
Asa ca sa le luam una cate una pe rand. Nimic din ceea ce exista in afara noastra nu poate fi negat si interiorului nostru. Toti monstrii, vrajitoarele, diavolii, toate personajele horror sunt parti din nou pe care nu le putem tolera pentru ca sunt inspaimantatoare sau inacceptabile si le proiectam in exterior, transformandu-le in parti straine de noi. A imparti lucrurile si oamenii in bune si rele inseamna a oscila intre idealizare si persecutie, adica o pozitie specific infantila cand nu poate exista decat bun si frumos versul rau si urat. A accepta ca in noi exista atat una cat si cealalta poate fi dureros si poate produce frustrare, dar cu siguranta ne vom simti mai intregi.
Toate aceste personaje fantastice care ne bantuie in diverse feluri (vise, filme, carti, povesti, imagini etc) ne ajuta sa intoarcem la noi ceea ce odinioara am izgonit pentru ca nu stiam cum sa il gazduim. Ne fac posibila apropierea de ceea ce ne sperie, de ceea ce ne ingrozeste si ne permit un control suficient de bun asupra angoasei produse de ceea ce este infricosator. Pentru ca ceea ce ne infricoseaza este ceea ce nu putem recunoaste, ceea ce nu putem numi, ceea ce nu putem gandi, ceea ce nu putem explica.
A te costuma inseamna a te pune in pielea unui personaj si a-i imprumuta caracteristicile pentru putina vreme, suficient insa cat sa intelegi cum este sa fii acel personaj. Si mai ales cat sa il faci sa fie familiar pentru tine, astfel incat data viitoare cand va veti mai intalni nu va mai reprezinta o amenintare ambigura, ci o figura binecunoscuta.
A interpreta un personaj inseamna a iti putea folosi imaginatia in scopul jocului. A te preface ca, a-ti imagina ca esti, a te deghiza in...adica a cunoaste foarte bine diferenta dintre fantezie si realitate. Daca exista cea mai mica indoiala cu privire la aceasta diferenta, este foarte usor de confundat o fantasma cu un fapt real, un machiaj cu o trauma adevarata, un personaj cu o fiinta reala,
Sa nu ne prefacem dezgustati de ceea ce exista deja in fiecare dintre noi. Sa nu ne prefacem uimiti ca am creat felurite cai de ne uita la noi insine. Sa nu rusinam de bucati din noi insine, ci macar o data pe an sa le lasam sa stea la masa cu noi.
Si ceea ce imi vine in minte este o carte care se numeste Mumia de la masa din sufragerie, scrisa de Jeffrey Kottler si Jon Carlson. Si inca ceva, un film de mare finete a traversarii dintre interior spre exterior, Hide and Seek (De-a fata ascunselea) cu Robert de Niro si Dakota Fanning (2005, in regia lui John Polson).
Pe maine dimineata asadar,
Cristina
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu