Va ganditi inerent la imnul nostru, Desteapta-te romane? Cred ca de fapt, indemnul reflecta o stare foarte prezenta in gandirea noastra. O mai putem regasi si sub numele de hei-rup. Este vorba de confuzia dintre curaj si actiune si act si compulsie. Adica, sa vorbim mai pe romaneste, ca despre gandirea romaneasca vorbeam. Sa luam exemplul echipei de fotbal a Romaniei, ca este un exemplu foarte actual si la indemana (de ani de zile). De foarte multi ani auzim acest indemn :haideti, acum ori niciodata. Menit sa confere incredere, sa produca motivatie, sa aduca succesul, indemnul a produs presiune, dezamagire si esec.
Atunci cand actionam impulsiv nu mai tinem cont decat de aici si acum. Ori ne iese si vom fi eroi, ori nu ne iese si vom fi terminat definitiv cu orice sansa de a reusi. Asa se explica si drama, dezastrul, catastrofa nationala, lacrimile, prabusirea etc. Acum ori niciodata ne face sa uitam instant trecutul si ceea ce am invatat (sau nu) din el. Dar mai ales ne face sa uitam viitorul si posibilitea unei dati viitoare care exista mereu.
Asa se face ca spatiile dintre doua incercari noi nu sunt spatii de tranzitie, ci perioade de timp suspendante, incremenite in care ne pregatim pentru un nou hei-rup. Poate ca daca ne uitam la rugby, putem credem ca ei folosind gramada, folosesc si hei-rupul. Dar nu este asa. Fiecare gramada este organizata, fiecare schema este indelung exersata si suficient gresita, cat pentru a fi reusita cand trebuie, fiecare miscare are in vedere si ceea ce va urma.
Daca am putea scoate drama din mintea noastra, daca am putea opri compulsia de a repeta drama la nesfarsit, daca am putea transforma acum in "acum, maine, poimaine", daca am putea schimba "nicioadata" cu "o data"....ei, atunci am schimba tot imnul si nu s-ar mai putea intelege nimic din el. Dar mai ales, daca am alege sa dormim un somn odihnitor si nu un somn de moarte, atunci sigur nu ne-am mai trezi cu fata la cearsaf.
Pe maine dimineata asadar,
Cristina
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu