Ati privit vreodata lumea de sus ?
Nu ma refer la a face celebra « aroganta », ci la propriu. Daca ati
fost vreodata in inaltul cerului pentru a privi de acolo lumea. Daca aveti si
sansa sa va aflati la rascrucea dintre lumina si intuneric, veti putea asista
la o batalie veche de cand lumea.
La inceput a fost intunericul, oricum s-ar fi
numit el : chaos, big-bang sau gaura neagra. Apoi a fost cuvantul:
fiat lux. Si s-a facut lumina. Dar lucrurile nu s-au incheiat aici. Batalia se
da in continuare la fel de acerba in
fiecare amurg si in fiecare zori de zi.
Intr-o intunecime deasa in care
orbecai se intrevede un strop de lumina. Plapand, timid, rosiatic. E semnul ca
in curand lupta va incepe. Intunericul se incrunta si se inconvoaie pentru a
acoperi picatura de lumina. Dar ea nu se lasa. Aproape pe ne-simtite se
transforma intr-o dunga care se prelinge insiduos pe spatele intunericului.
Intunericul nu se da la o parte
din bun simt. Isi revendica teritoriul, ameninta cu un ranjet fermecator sa
inghita ceea ce se intrezareste la orizont. Dar incet incet se vede nevoit sa
se retraga.
Se vede infrant. Va face acelasi
lucru in amurg si va iesi victorios de acolo. Nici o existenta nu este solitara.
Nu exista lumina fara intuneric, bine fara rau, frumos fara urat. Tot ceea ce
este sanatos este rodul ambivalentei. Ea nu presupune un triumf a unei dintre
parti ci o acceptare a ambelor.
Daca vreti sa cititi undeva despre
aceasta slendida batalie dintre lumina si intuneric, dintre nimic si viata,
alegeti O poveste fara sfarsit, scrisa de Michael Ende.
„Dar dorintele nu pot fi nici provocate, nici inabusite dupa cum ai vrea. Ele izvorasc din adancurile cele mai ascunse ale fiintei noastre, fie ele bune sau rele. Si se nasc fara sa ne dam seama.”
Pe maine dimineata asadar,
Cristina
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu