Acum ceva vreme am vazut un serial care se numeste Flash Forward. Tradus la noi "Amintiri din viitor". Tema era una foarte interesanta. Intr-un anumit moment, intreaga omenire are un black out si apoi cand se trezesc, au fiecare cate o viziune din propriul viitor. Cum viziunile nu erau dintre cele mai placute, cineva vedea cum va fi impuscat, altcineva cum isi va insela sotia etc, toti depun un efort urias pentru a evita implinirea profetiei pe care nu a cerut-o nimeni. Este simplu de ghicit ca viitorul ramane acelasi.
Se pune intrebarea: este destinul nostru premeditat? Si atunci de ce mai traim daca suntem simple marionete ale sortii capricioase?
Putem spune despre black out, ca si despre vis, ca este o scufundare in inconstient. Asadar, viitorul nu este scris in stele, ci este insemnat in interiorul nostru si in mod special in dorintele noastre. Nu destinul ii impingea catre implinirea profetiei, ci puterea propriei dorinte inconstiente.
Nu ne putem opune inconstientului atata timp cat el ne orbeste si plutim in intuneric. Nu ne putem cunoaste viitorul atata timp cat el este supus orbecaielii si este sedus de neprezavut. Nu putem lupta cu dorintele noastre atata timp cat ele ne declara razboi si devin un inamic invizibil.
Putem face insa lumina. Pentru asta este nevoie de curaj. Sa infruntam acele momente inspaimantatoare in care nu suntem nicaieri, in care nu stim cine suntem sau ce ne dorim. Sa acceptam senzatia de pierdere si sa ne lasam dusi pana in strafundurile unui haos ce seamana pe alocuri cu infernul. Sa credem ca nici o clipa nu uitam drumul inapoi spre noi insine si ca usa pe unde am intrat ramane deschisa.
Sa intelegem din cele scrise mai sus ca ne putem controla viata singuri? Ca depinde de noi directia viitorului? Ca nu exista forte obscure care sa ne devieze de la ceea ce ne-am propus?
Sa credem ca daca acceptam ceea ce suntem, nimic din noi nu va putea tasni cu atata putere incat sa ne orbeasca.
Pe maine dimineata asadar,
Cristina
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu