miercuri, 26 februarie 2014

Cucuiul din pomul cunoasterii

Traim in epoca vitezei. Deci, si cunoasterea de sine se face pe repede inainte. Fie ca se numeste dezvoltarea personala, training, coaching, hipnoza sau alte cele. Asta implica si ideea ca facem ceva, dar nu stim neaparat ce facem. Intr-un fel e ca si cum ne-am duce pana in Cosmos in speranta ca vom admira stelele. Dar, surpriza, acolo e intuneric. 
Asa ca m-am gandit sa vorbim putin despre ce inseamna cunoasterea de sine. Sa plecam de la premisa ca nu este printre cele mai placute sau dorite lucruri. A trai in ignoranta sinelui este foarte comod. A nu sti decat numarul de la pantofi si cu ce topping iti place pizza este nemaipomenit. A ajusta sinelui draperiile sociale sau religioase este nemaipomenit. Vei stii mereu ce e bine si ce rau, ce ai de facut in fiecare etapa din viata ta. A retrage total orice cunoastere a sinelui, fie ea si artificiala, nu este o solutie prea fericita.
Dar sa ne intoarcem la a cunoaste. Socrate spunea ca ceea ce stiu este ca nu stiu nimic. Exista adevar in ceea ce spune, in sensul ca ceea ce este inconstient imi ramane necunoscut. Continuarea ar putea fi insa: dar as putea afla. Vrea sau aflu? Grea intrebare si greu raspuns.
Cunoasterea de sine vine ca o o avalansa. Sunetul te infioara, imaginea iti patrunde retina, iar suflul iti zbarleste pielea. Daca nu te dai la o parte, ai toate sansele sa fii imbrancit. Dar daca ramai acolo, dupa socul initial, vei simti o familiaritate extraordinara. Pentru ca este o parte din tine. Ceea ce parea strain si infricosator, cunosteai deja. Doar ca se instrainase de tine intre timp.
Ce ai putea afla despre tine? Ca esti o fiinta imperfecta ca toate celalalte, ca ai dorinte care nu se pastreaza intotdeauna la patru ace, etic vorbind, ca vrei cu ardoare sa iubesti, ca te temi sa urasti, ca te ingrozeste singuratatea sau te inspaimanta iubirea. 
Cunoasterea de sine este precum un cucui. Te loveste, se umfla, te doare, dar apoi nu mai uiti nicioadata ca a fost acolo.
Ce spuneti, serviti la micul dejun o portie?

Pe maine dimineata asadar,

Cristina 


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu