Patru nunti si nici o inmormantare

De fapt astazi voiam sa scriu despre ziua de 13 si despre ghinioanele ancestral impamantenite. Dar am dat peste un material despre nuntile romanesti care m-a pus pe ganduri. Asa ca o sa scriu despre obiceiurile denumite superstitii, supranumite traditii.

Se face ca de cand suntem mici auzim "asa se face". Nu-i bine sa iesi pe usa cu stangul, nu-i bine sa calci pe prag, daca dai nas in nas cu pisica neagra o iei la fuga zece pasi inapoi si de calci in tot afluxul asta de adrenalina in ceva moale ti-ai asigurat norocul.  

Adevaratele provocari incep de la botez si se termina cand te duci in aceeasi pozitie in care te-ai nascut, dar in alta directie. Daca e fetita musai e roz, daca e baietel albastru. Daca e baita e musai cu aur, argint si mirodenii. Intr-o vreme era la moda hartia de 100 lei cu Balcescu, apoi brusc destinul nu mai rezoneaza decat la 100 sau 500 de euro. Nu-i de gluma, superstitiile tin cont de rata inflatiei.

Apoi talerul ce iti tradeaza viitorul. Daca pui mana pe pix, scriitor scrie pe tine. Daca pui mana pe foarfeca, croitor scrie pe tine. Daca pui mana pe paine, brutar sau obez. 

Dar ca sa ne intoarcem la nunti, daca te mariti in mai vei avea o soarta trista. Aprilie sau iunie ti-ar fi asigurat norocul. Daca pierzi din vedere bradul, galeata, turta, atunci te urmareste ghinionul. Daca nu stai fata in fata cu oglinda, n-ai nici o sansa sa reusesti. 

Despre inmormantari cu alta ocazie.

Ca sa ne lamurim, exista ghinion dinainte stabilit? Exista noroc dinainte impartit? Pai cica asa ar fi, vorba cantecului "cand s-o impartit norocu, fost-am eu dus la lucru". Vedeti ca am aflat de ce e romanul superstitios si de unde i se trage ghinionul? Din cauza ca munceste prea mult. 

Cica in zilele de 13 e mai bine sa nu iesi din casa, ca te prinde ghinionul din urma. Si de fapt, daca alegi intr-o zi de 13 sa muncesti, o sa ai ghinion tot anul. Si basca, unde mai pui si ca maine te sare Sf. Valentin din schema. Tot pentru ca s-a lipit ghinionul de tine.

Pe maine dimineata asadar,

Cristina