Astazi este ziua in care ne intrebam ce este dragostea. De ce nu ieri, de ce nu maine? Pentru ca tara noastra, precum o mireasa, are si ea cateva lucruri de imprumut. Unul dintre ele este sarbatoarea dragostei in stil americanesc. Cu inimioare, cu trandafiri, cu ciocolata.
Dragostea este puternic insufletita de pasiune. Fara aceasta este arida ca un desert, dar mult mai supusa previzibilului. Dragostea este egoista si plina de pretentii nejustificate. Pentru fiecare dintre acestea insa are o argumentare bogata. Dragostea crede in cauzele ei si le sustine pro bono in propria instanta. Isi cere apoi cu varf si indesat plata si rasplata. Dragostea este capricioasa si zambeste cu aceeasi tandrete cu care ea plange in lacrimi de crocodil. Te mangaie si le loveste cu aceeasi palma. Te leaga la ochi si iti prinde mainile la spate. Iti leaga sireturile la pantofii de la picioare si impinge sa cazi cu nasul in noroi.
Dragostea, tot ea te ridica din noroi, te curata si te face sa stralucesti. Te scoate la expozitie si te face transforma in perla sau diamant. Te trezeste in toiul noptii si te ingana in mijlocul zilei. Te impunge in fata biroului si te indeamna sa dansezi in ploaie. Dragostea este schimbatoare si mereu pusa pe sotii. Dragostea este morocanoasa si prevede cum va fi vremea.
Sofocle ne da cel mai bun exemplu. Lipsind de acasa un timp, pentru a-si dedica timpul filosofiei desigur, se intorcea acasa cu un prieten. I-a spus acestuia: astazi va ploua. Prietenul, uimit, a privit cerul perfect senin. Dar nu e vreme de ploaie, i-a raspuns el. Asculta la mine ce iti spun, a continuat Sofocle. Si o data ajunsi in pragul portii, o galeata de apa s-a napustit cu putere asupra lor. Sotia lui ii ura bun venit acasa. Dragostea are caile ei.
Oricum ar fi, dragostea ne schimba profund. Este filogenetic inserata pana in maduva oaselor si ne defineste ca oameni. Ne insufleteste, ne invie, ne incurca si ne descurca.
Dar cel mai important despre dragostea este ca inseamna sa nu fii niciodata nevoit sa iti ceri iertare. Dragostea este ea insasi o conventie a acceptarii in intregime a celuilalt.
Pe maine dimineata asadar,
Cristina
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu