America, va gandeati la America mai mult ca sigur. Nu e cazul. Sa lasam macar zilele astea rusilor, sa aiba si ei impresia ca sunt buricul pamantului pentru doua saptamani.
De fapt, ma gandeam la fantezie. Am vazut din intamplare un film denumit Austenland (2013, in regia lui Jerusha Hess ). O comedie draguta si lejera, fara mari acte dramatice si fara semne de punctuatie tragice. Dar cu ceva care da de gandit. Ce facem cu fanteziile noastre? Si daca cineva ne ofera transformarea lor in realitate?
Cu toti avem fantezii. Ele sunt constitutive psihicului nostru. Inca de mici ne formam anumite scenarii care au un miez languros constituit din fantasma. Ca o fi reziduul arhetipului jungian, ca o fi rezultatul inconstientului colectiv, ca o fi faptul ca fantasmele sunt universale si se transmit filogenetic. Ce mai conteaza, important e ca le avem cu totii.
Unii renunta mai usor si mai repede, altii raman captivi toata viata. In mod frecvent, cautam si modalitati de satisfacere a lor. Dar ne impiedica realitatea. Unde sa mai gasesti un print astazi? Dar un bordei clasic cu pat din paie si cazan agatat deasupra focului? Dar o exprimare poetica in rime? Sau o caleasca cu cai?
Ma intreb insa daca implinirea fanteziei este musai o punere in scena adliteram. Nu cumva este o reamenajare in parametrii realitatii actuale?
Este vorba de acel "vreau sa pipai si sa urle este" al lui Tudor Arghezi sau este vorba despre o investire a interiorului nostru care poate redecora la nevoie si isi poate satisface totusi dorinta.
Daca tinem mortis sa ne intoarcem la origine, atunci producem o regresie. Si cand vrem sa ne intoarcem la realitate, constatam ca nu mai stim clar ce e real si ce e fantastic, ce e de demult si ce e de astazi.
Si atunci avem de ales. Vrem fantezia de atunci sau vrem realitatea de acum?
Vrem un scenariu care sa nu se abata nici un centimentru de la modul in care a fost scris sau vrem o adaptare moderna si practica a scenariului?
Cu alte cuvinte, vrem sa visam sau vrem sa traim? Caci daca alegem sa visam, nu vom fi ajuns sa traim niciodata. Dar daca alegem sa traim, vom aduce de multe ori o ofensa sacralitatii visului.
Pe maine dimineata asadar,
Cristina
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu