Povestiri de peste tot

"Calea Mosilor e lunga, ba e lata. Calea Mosilor e cea mai frumoasa strada pe care am intalnit-o, pentru ca vom locui aici. Se intinde de la Bulevardul Republicii pana la magazinul Obor, care este atat de inalt, incat uneori acopera si soarele."

Asa incepe o carte pe care o poti numi oricand o iubire de-un weekend. O calatorie plina de umor prin toate cotloanele unui cartier si prin toate culoarele unei scoli generale. O calatorie plina de emotie si nostalgie pe alocuri, dar construita cu un aer dramatic si cu mult suspans. Povestea este incantatoare si pastreaza acea naivitate a copilariei, acea inocenta de a vedea luna si stelele chiar si cand cerul este intunecat, acea indarjire a sufletului si acea idealizare a celui care are in fata tot viitorul. 

Aflam care este legatura dintre Calea Mosilor si mosii propriu-zisi, ca magazinul Bucur Obor este mandrul precursor din cretacic al mall-ului de astazi, ca a tine animale la bloc poate fi o aventura, aflam despre secrete si peripetii cu soimi si tovarase, despre sperante si iluzii, rivalitatii si vise spulberate. Despre multiplele transformari ale cartierului si mai ales despre caderea ireversibila a pecetei comuniste. Despre viata unor copii care au trait chiar si cand alimentara era goala, care glumeau si se sicanau, despre sucul la dozator si fluturasii primei iubiri, despre strung si inginerie, despre viermii de matase si enigma celor cinci salvari care oricum nu-ti erau suficiente.

Povestiri de pe Calea Mosilor, nr 180 ar fi putea pana la urma povestiri din oricare alt cartier. Frumusetea povestii este ca te regasesti cu usurinta in oricare dintre idile, conflicte, nedumeriri sau nedreptati. Copiii din fata blocului, patinele cu rotile, nebunul strazii sau radio santul blocului. Scoala nr 23, Sf Silvestru ar putea fi orice alta scoala generala. Coronitele, festivitatile, careul, ingrozitoarea profa de geogra, atelierul de lucru manual sau fotbalul din curtea scolii. 

Ar fi frumos, spunea Adina Popescu, autoarea cartii, sa existe cate o astfel de carte pentru fiecare cartier. Si sunt de acord cu ea. Cate ar mai fi de povestit. Mie mi-au venit doar cateva in minte: nebunul care impingea tomberonul, cozonacii din noroi pudrati cu creta alba, aventurile din subsolul blocului, sobolanii de la prima ora, castelul si tara-tara vrem ostasi, colectarea maculaturii, ciubuc si mere pe bat, derdelusul care a disparut intr-o zi, masina ruseasca a dlui Moscovici, ne dati ori nu ne dati, fasole cu carnati, Maria Mirabela si puricii bulgaresti, biscuitii Albinuta, bananele verzi, incendiu si vocatie prematura de pompier etc.

Va invit sa faceti si voi o plimbare prin tot ceea ce a insemnat copilaria noastra.

Pe maine asadar,

Cristina