Iar au venit americanii. Se simte in aer. Este mult prea cald, urla mult prea multe sirene si mai ales sunt jandarmi la fiecare colt de strada, distribuiti nervos, dar uniform. Se agita in stanga si in dreapta, schimba cateva vorbe cu alte voci care rasuna din caramizile negre. Trebuie sa fie serioasa treaba daca americanii si-au trimis Obama doi tocmai pana in umila si modesta noastra capitala, se gandesc oamenii. Cei care stiu despre ce e vorba, ceilalti injura printre dinti ca traficul este dezastruos mai ceva ca de obicei. Un elicopter iute ca vantul taie cerul si polueaza sonor acoperisul guvernului. Se simte in aer ca se pregateste ceva. Jandarmii se agita si fac un cordon. Sunt vizate orice fiinte miscatoare care ar putea prezenta un pericol: pietonii care s-ar putea buscula in sincron catre Joe Biden, cainii care l-ar putea latra a pustiu, pasarile care ar putea ataca viclean cu produse toxice naturale sau furnicile care s-ar putea hrani la propriu din firmiturile americane.
Vigilenta este la maxim. Prin ochelarii negri de soare nu razbate nimic. Doar fruntea s-a indoit de concentrare. Asa o zi nu vine chiar la indemana oricui. Doar cei bine pregatiti au sansa de a fi alesi si pusi chiar in drumul presarat cu mult soare. De curcubeu nu ne-au mai ajuns banii. Nici de panselute. A fost prea din scurt.
Si tensiunea atinge punctul culminant. "Inapoi, dati-va inapoi. Ma, misca-te, nu auzi? Te dai inapoi acum am spus". Domnul se uita mirat si intreaba: "dar de ce?". " Ca asa am ordonat eu, ma, nu auzi. Eu ordon aici" raspunde omul in negru, zis si RoboJandarmul. Isi scoate ochelarii fioros si se rasteste catre multimea care astepta sa comita delictul de a traversa strada. "Da limitati mai sunteti, ma, la minte, se vede ca nu sunteti scosi in lume" continua alesul pentru ziua speciala. Un domn se indigna: "de ce ne vorbiti asa, domnule?". RoboJandarmul se uita manios: "cum, ma, cum iti vorbesc? Eu ordon, ma, nu vorbesc. Daca atata te duce mintea. Eu nu te abuzez, ma, eu te protejez."
Asteptarea se prelungeste. Multimea se uita lung in zare. Nu se vede nimic. O doamna intreaba: "dar ce se intampla, ce asteptam?". " Asteptam pana va zic eu, ma. Asta asteptam". Dintr-o data apar niste puncte stralucitoare in zare. Vine, vine, vine se aude in mod repetat. Toti ochii se indreapta intr-acolo. Mai putin RoboJandarmul care ramane cu ochii pe multimea periculoasa. "Stai pe loc, ma, nu auzi. Sa nu indraznesti sa te misti."
Masinile trec nepasatoare. Zece masini antiglont, inca doua care seamana cu daciile papuc, dar din alta cosmosfera tehnologica, doua salvari, multe masini de politie. Fac ocolul si se azvarl apoi spre bulevard. E chiar Joe Biden, nu e nici o indoiala. Cum o putea trai cu asa o coloana oficiala, probabil si visele lui sunt antiglont.
"Maica, da ce masini au astia" se aude o batranica concluzionand. "Pai noi nu ne comparam cu ei nici in 100 de ani".
"Gata, puteti trece" ordona RoboJandarmul. "Nu, stati pe loc, ca nu e verde. Asteptati pana se face verde" revine el asupra deciziei sale. Nu era etic sa incalci regula bunului cetatean rutier.
Apoi zambeste multimit. Cu narcisismul sta bine si asta multumita bibliografiei dense alcatuite in special din filme cu Chuck Norris si J. Claude Vandamme.
Iar eu mi-am adus aminte de ce imi spunea cineva: ca atunci cand noi faceam rascoala de la Bobalna in opinci si cu furci, americanii inventau cardul. Un asemenea ecart este irecuperabil.
Pe maine dimineata asadar,
Cristina
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu