S-a starnit o rumoare nemaipomenita. Cica s-a intrezarit prin Monitorul Oficial ca toata tinerimea cu un cromozom y, cu varste cuprinse intre 18-35 ani sa se prezinte la analize in vederea inrolarii obligatorii in armata pentru vremuri tulburi de razboi. O mare indignare a cuprins suflarea. Ce tara? Ce razboi? Ce inrolare? Platim taxe si impozite si ne cheama la razboi, s-au auzit glasurile suparate. Sa se duca cei care conduc tara, sa se duca politicienii, noi avem treaba noastra.
Gasesc cel putin ingrijoratoare aceasta confuzie intre pericolul real si persecutia din fantasma. Fiecare tara isi are balciul ei si combatantii acestui balci, dar cand o poveste atat de reala precum amenintarea cu razboiul devine ea insasi un balci, atunci ceva clar nu este in regula.
Toate tarile civilizate au o evidenta clara a celor care pot interveni si ajuta in caz de cataclisme, inundatii, cutremure, etc. Doar noi avem o evidenta externa. Sa vina altii sa ne stranga apa, sa vina altii sa ne construiasca casele, ce nu pot americanii sa vina sa lupte daca e razboi?
Confundam frustrarea cu absenta capacitatii de a ne mobiliza. Confundam politica cu tara. Confundam nemultumirea cu apararea in fata unei amenintari care pune in pericol propria noastra integritate teritoriala.
Reactia aceasta ne spune foarte mult despre propria noastra reprezentare despre ceea ce inseamna apartenenta. Daca nu este nimic de aparat inseamna ca nu este nimic al nostru.
Interesant ca democratia, asa zis eliberatoare, care ar fi trebuit sa ne repuna in drepturi, ne-a instrainat si le-a dat altora ceea ce este al nostru. Patriotismul este o dovada de apartenenta, nu o expresie lesinata a romantismului din sec XIX.
Daca vecinul de pe scara ar considera ca poate intra cu tancul in casa noastra, am astepta nestingheriti si ne-am gandi ca vor veni americanii sa ne apere casa? Sau am pune mana si am baricada usa si ne-am apara casa? Daca singura noastra tara este casa noastra, atunci suntem foarte saraci. Daca singurul nostru patriotism este gratarul, atunci suntem foarte goi. Daca singurul nostru tel este sa-i injuram pe altii, atunci suntem foarte derutati.
Si apoi a aparut o alta indignare cand niste oficiali rusi au afirmat ca Romania nu ar rezista mai mult de 30 de minute in razboi cu Rusia. Cum se poate o asemenea infamie? Probabil ca oficial rusi s-au bazat in afirmatiile lor pe statisticile celor ce s-ar prezenta la inrolare. Adica o multime vida.
Tara, tara, vrem ostasi. Pe cine?
Si inca o chestiune curioasa. Daca dati pe google cuvantul patriotism, 99 la suta dintre imagini vor fi cu steagul american. Oare de ce?
Pe maine dimineata asadar,
Cristina
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu