De cateva zile fierbe tot romanul in mamaliga altuia. Respectiv a rusoaicei Sharapova si a tipetelor ei. Alegand o variatie a expresiei te bagi ca musca in lapte, tot romanul e prins pana la brau de grija tipetelor domnisoarei. Ba ca seamana cu niste gemete din pat, ba ca seama cu niste urlete de lupta, ba ca sunt suave, ba ca sunt dizgratioase, ba ca e ca o soprana, ba ca e cam ragusita etc.
De multa vreme, un asemenea topic sonor nu a mai preocupat atat de intens natiunea. Unii au spus ca Sharapova e o lady oricum ar racni ea pe teren. Altii ca e sexi si nu se sfieste s-o arate. Altii ca e capricioasa si schimba rochii in timpul meciului ca nu se mai asortau cromatic cu temperatura aerului.
In orice caz, pare un fel de David versus Goliat modern. Dar un Goliat blond, cu picioare lungi, epilate, cu rochita scurta si zambet viclean. Si un David sugubat, cu o prastie pe care o foloseste cu indemanare, iritand din cand in cand privirea uriasului. Lasand mitul la o parte, in care Goliat a cazut infrant, in realitate se intampla altfel. Micutul David alearga peste tot pana ii iese limba de-un cot. In realitate nu merge cu siretlicuri maiestuoase. Pentru ca daca trisezi te vede nenea alea cu ochelari fumurii de sta acolo cocotat si suceste capul ritmic, fara sa faca torticolis. Da, nenea ala care nu a vazut bine mingea aia saltareata. Nu parea prea lamurit nici el. Nici David nu si-a mai rasucit prastia la el din toata puterea. A lasat-o moale si apoi aia a fost. S-a terminat. Goliat a lovit nimicitor.
Sigur, Goliat a avut si el nemultumirile lui ca cica ar fi fost unii prin tribuna, de neam tracic, care s-au manifestat zgomotos. Strigau consoane si vocale. Pareau romani dupa patosul lor. Dar a trecut cumva peste ei. La final, o parte dintre ei suparati s-au pronuntat cum ca David nu-l va invinge niciodata pe Goliat. Ca acesta ar avea astrele de partea lui. Dar astrele sunt capricioase. Nu le poti atrage niciodata definitiv intr-o singura parte.
Nu a mai fiert asa romanul in mamaliga altuia de cand cu Conchita Wurst. Si atunci s-au cutremurat undele, s-au trasat semnele apocalipsei si s-au insemnat cetele de luptatori cruciati. Zilele trecute, Conchita zacea pe ultima pagina a unei reviste si nimeni nu parea a-i mai lua seama. Sa banuiesc ca aidoma in zilele ce vin, se vor stinge si tipetele Sharapovei, care ne-au strapuns urechile zile la rand. Va ramane doar imaginea ei de langa Turnul Eiffel, ridicand trofeul Roland Garros, intr-o rochita minuscula si cu picioare ce concureaza turnul.
Da farfuria Simonei ce avea? Nu merita si ea o poza langa Notre Dame de Paris sau langa Sorbona. Prea multa modestie si discretie duce la inhibitie. Si astfel la tacere.
Ma intreb daca ar fi tipat si Simona, mai vorbea cineva de tipetele Sharapovei?
Pe maine dimineata asadar,
Cristina
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu