Ieri, Francois Hollande oferea un discurs incantator despre cum se face economie politica pe timp de razboi. Explica cum nu exista nici un impediment, inca (!) care sa il determine sa nu ii livreze Rusiei vasul Mistral, promis de ceva vreme si acostat deja virtual pentru infima suma de 2 miliarde de euro. Spunea profetul natiei demne de a fi urmasa lui Victor Hugo ca nu s-au produs inca nici incidente, nici interdictii care sa prevada nerespectarea acestui contract marinimos.
Asistam zilele acestea la o tesatura a legaturilor de putere. Nu mai pare atat de simplu ca pe vremuri, cand se luau doua tabere opuse, se asmuteau una contra alteia si se luptau pana una singura mai respira si se mai tinea pe picioare. Lucrurile sunt mult mai complicate acum pentru ca fiecare dintre partile implicate, erau deja incranguite in relatii de diverse feluri cu celelalte parti. SUA s-a folosit de Rusia de fiecare data cand a avut nevoie de un as in maneca pentru a evita un esec rasunator. Germania s-a scos cu ajutorul Rusiei din cea mai neagra perioada a istoriei sale. Franta s-a sprijinit pe Rusia pentru a nu se scufunda economic. Se pare ca musafirul nepoftit, pe care nu il vrea nimeni la masa lui pentru ca miroase urat si mananca ca porcul, este vizitat pe furis la nevoie. Nimeni nu indrazneste sa ia sanctiuni impotriva acestui musafir. Nimeni nu poate musca mana care i-a ajutat de atatea ori.
Numai ca vine o vreme cand mana aceasta se ridica si isi cere rasplata. Rusia nu mai vrea sa intre pe usa din spate, ca un musafir nepoftit si rusinos, ci vrea lumina reflectoarelor si suprematia usii din fata. Sa ne imaginam ca avem de-a face cu o familie mare. Rusia ar fi fiul indelung renegat, oaia neagra a familiei. Criticat de toti, indepartat de marea casa a familiei, obligat sa-si construiasca regatul undeva departe, acest fiu se intoarce acum pentru a-si reclama mostenirea. Nimeni nu vrea sa auda de el, nimeni nu vrea sa-i recunoasca filiatia, dar el este dovada vie a faptului ca s-a nascut o data cu toti ceilalti. Si ca in egala masura este produsul lor si a teserii intrigilor de pana acum. Si cum nimeni nu este idiot, marea greseala fundamentala a tuturor a fost ca au considerat ca merge si cu prosteala. Ca poti sa ceri fara sa dai nimic inapoi.
Si acum toti fratii se tem de fratele inversunat, insetat de putere si gata sa-si conduca imperiul. Fiecare incearca sa se puna bine cu el cum poate. Altii incearca sa il ameninte. Dar ceea ce lipseste cu desavarsire este un cuplu parental care sa permita legii incalcate sa se reinstaureze. Atata timp cat vor exista doar frati, rivalitatea ii va eroda pana la moarte. Atata timp cat nu va exista o mama care sa-i protejeze si un tata care sa-i reglementeze.
Pe maine dimineata asadar,
Cristina Calarasanu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu