Sau despre folosirea cumpatata a metaforei si a figurilor de stil in general. Asta pentru ca am audiat mai multe meciuri in transmisiunea televiziunii nationale si am constatat ca ploua cu metafore, care mai de care mai plastice si mai siliconate. Nu lipsesc nici protezele si protozoarele, dar nici euglenele si paramecii. Asta daca imi permiteti sa metaforizez si eu.
Iata cateva exemple: pletosul Pletikosa, uriasul curaj nebanuit, posesia dracilor rosii, perdea de picioare etc. Sigur, nu ne mira, daca citim an de an perlele de la bacalaureat constatam ca aceste exprimari sunt in acord cu referintele bibliografice bine internalizate inca din scoala. Educatia incurajeaza exprimarea sofisticata, poliuretinizata, frumos ambalata si bine incrancenata in abstract.
Discul auriu al soarelui plutea pe cerul albastru ca oglinda marii neincapatoare...bla, bla, bla. Acesta constituie un inceput de compunere reusita. Cantitatea de epitete, de hiperbole, aliteratii si alte aberatii compun un stil impus elevului si acesta produce in timp record niste monstruozitati verbale.
Ceea ce vorbim este bine ancorat in ceea ce simtim. Daca este in natura noastra sa inclinam si spre poetic, atunci cu atat mai frumos. Dar daca ceea ce vorbim este construit artificial printr-o juxtapunere de stiluri kitch, atunci ajungem la ceea ce se numeste limbaj de lemn.
De ce folosim metafore? Ca sa fim mai interesanti? Ca sa fim mai creativi? Ca sa habar nu avem despre ce vorbim? Ca sa cream confuzie?
Folosim metafore pentru ca asa ni se cere. Metafora face parte din curricula decenta a oricarui vorbitor, fie el prestator de examen oral la bac sau comentator sportiv. Acum daca cuiva i se nazare sa o foloseasca si in piata, de ce nu? Morcovul roscovan ca focul, para natafleata ca malaiata, ciresica rotunjioara ca o galma etc.
Asta pentru ca ne scapa din vedere prima regului a bunui simt lingvistic: insertiile stilizate depind de contextul vorbirii. Daca vorbirea apartine unei actiuni concrete, atunci evitam insertiile. Daca este vorba de sport, de exemplu, atunci vorbirea si continutul acesteia se refera in principal la redarea exacta a actiunii. Cu cat ne indepartam de concret si patrundem in fictiune, cu atat folosim mai mult figurile de stil.
Dar ce mai conteaza. Metafore sa fie ca talent exista cu carul. Si uite asa ne pregatim pentru rachete de tenis cu propulsoare, inot intr-un bras rasat sau sarituri cu schiurile intr-un balans tandru.
Pe maine dimineata asadar,
Cristina
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu