295 de oameni se duceau in vacanta in Malaezia, in Kuala Lumpur. Probabil vacanta la care visasera de-o viata. Sau poate luna de miere. Sau poate aventura vietii lor. Sau poate doar niste oameni care visau la intinderea de apa si la nisipul cald. Calatoria lor s-a incheiat brusc cand s-au intalnit cu moartea. Nemeritat, dar premeditat, moartea a luat chipul unei jucarioare cu varful ascutit si cu multa ura in suflet, cu care se jucau niste domni incrancenati. Cei 295 de oameni s-au imprastiat in eter si s-au facut tandari. Jucaria s-a sfaramat si ea. A mai ramas doar fumul, trupurile sfartecate si cateva pasapoarte. 10 minute a fost distanta dintre viata si moarte. 10 minute lungi cat o eternitate. Care s-au prelungit pentru totdeauna. Habar nu avem cine sunt acei oameni. Mintea ingheata in fata imaginii nimicitoare. Nu ne putem reprezenta sute de trupuri ucise. Ci ne gandim la unul imens care la inglobeaza pe toate. Violenta mortii subite loveste ucigator retina, sparge timpanul si scurtcircuiteaza mintea. Trauma nu are glas. Nu are viata. Nu are istoric. Este un moment de nicarieri, pierdut in spatiu si timp.
Moartea este singura entitate abstracta. Totul are un chip mai putin moartea. Nimeni nu s-a intalnit cu ea, caci ea nu poate fi confruntata. Este un sfarsit, iar sfarsitul nu are continuare. Moartea este trufasa si nu cunoaste infrangerea. Este onesta si nu cunoaste minciuna. Este neinduratoare si nu cunoaste iertarea.
Isi face loc acolo unde sunt oameni care racnesc din plamani insangerati, plang cu lacrimi negre si sangele le curge prin vene ingrosat de ura. Acolo unde se duce o lupta oarba pentru putere. Acolo unde viata nu valoreaza 2 bani. Nici macar 295 de vieti inmultite cu doi bani.
Isi face loc acolo unde sunt oameni care racnesc din plamani insangerati, plang cu lacrimi negre si sangele le curge prin vene ingrosat de ura. Acolo unde se duce o lupta oarba pentru putere. Acolo unde viata nu valoreaza 2 bani. Nici macar 295 de vieti inmultite cu doi bani.
Un pasager a postat pe twiter inainte de a decola: In caz ca dispare, sa stiti cum arata. Inconstientul cunoaste totul. Inclusiv propria sa stingere.
295 de oameni se duceau in vacanta in Malaezia. Acolo unde nu vor mai ajunge niciodata. Mintea nu-si poate imagina cum au fost si apoi n-au mai fost. Mintea este neputincioasa in fata mortii.
Si restul e tacere....RIP
Pe maine dimineata asadar,
Cristina
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu