Liga melcilor

Fiecare sfarsit de august este mereu impregnat de maretele mizele fotbalistice ale calificarilor echipelor romanesti in competitiile europene de marca. De fiecare data avantul si aplombul sunt laudabile, dar finalul este dezastruos. Si cand spun asta nu ma refer neaparat la rezultate, ci la cum se construieste idealul si cum va esua el lamentabil doua saptamana mai tarziu, doua luni sau un an. 

Dorinta exista din plin, asa ca idealul este la cote maxime. Sa mergem, sa facem, sa visam, sa cantam, sa dansam de bucurie cand vom fi facut, sa plesnim de mandrie cand vom fi reusit. Dar cum realitatea joaca un rol important, idealul trebuie mereu acordat cu aceasta. Cu cat este mai dezacordat, cu atat rezultatul va fi mai greu de digerat.

Acum, pornim din start intr-o lupta nedreapta, intrucat este o competitie intre iepuri si melci. Ca iepurii au lasat de la ei si au zis sa lase libera si participarea melcilor care oricum nu-i deranjeaza sub talpa, e una. Dar ca melcii se vaita in permanenta de focul patimii si de conditiile nedrepte, asta e altceva. Ba ca meciul dureaza prea mult, ba ca minutele sunt prea scurte, ba ca terenul e prea larg, ba ca poarta e prea mare. Unde mai pui ca tre sa dai si cu piciorul in minge, iar piciorusul lor e scurt dupa cum se stie. 

In timp ce iepurii nici nu s-au incalzit inca, melcii plesnesc deja de invidie. Se zbat pe uscat, musca din iarba uscata a terenului varatic, plang cu lacrimi amare. Nu le ramane altceva de facut decat sa se infrunte cu alti melci. La fel de infometati ca si ei, la fel de stingheri si de anapoda fata de iepuri. In plus, care va invinge are marele merit ca il va strivi in declaratii pe celalalt. Il va face praf si pulbere, una cu pamantul. Si va deveni erou peste noapte. 

Adevarul este ca atunci cand noaptea se va stinge si zorii se vor risipi, aflati in preajma iepurilor, melcii vor fi din nou niste anonimi. Daca vor reusi sa se fereasca din calea lor, atunci vor rasufla usurati cu respiratia taiata. Daca nu, vor deveni niste pete oarecare pe ghetele aurite ale iepurilor.

Cam asa ar suna o altfel de cronica a meciului Steaua-Ludogoret, razboi de mare rasunet, in care de fapt ambele echipe au pierdut lamentabil o lupta care nici macar nu a inceput. Caci pe una a scos-o soarta din calea uraganului madrilen, iar pe cealalta nici o mie de nopti eroice nu o vor scote din epuizarea cu care va alerga dupa iepuri si nu va prinde nici dara lor de pe iarba.

Sa conchidem deci ca melcii nu la fotbal se pricep, ci la galceava inteleptului cu lumea, cum spunea Dimitrie Cantemir. Si ca atunci cand nu pot prinde iepuri pentru ca sunt oricum prea urati, melcii isi rad unul altuia in nas de cat de strambe sunt antenele lor.

Si nu putem incheia fara celebrul cantecel plin de sens: 

Melc, melc, codobelc,

Scoate coarne bouresti

Si te du la balta,

De bea apa calda;

Si te du la Dunare,

De bea apa tulbure;

Si te suie pe bustean,

De mananca leustean

Pe maine dimineata asadar,

Cristina