Ieri s-au desfasurat toate fortele specifice unei zile de 15 septembrie. Valuri de copii si parinti, metrii intregi de caldaram ocupati, buchete uriase de flori si priviri derutate. Este un scenariu care se repeta de atatia ani, incat il stim si cu ochii inchisi. Mai intai se petrece trezirea de dimineata si curgerea unidirectionala care unitatea scolara. Nu conteaza varsta, nu conteaza inaltimea, toate drumurile merg catre curtea scolii. Acolo urmeaza celebrul careu. Adica, pe un astfalt tocit de vremuri si uscat de vanturi toata lumea tre sa incapa cu mic cu mare, cu flori si ghiozdane. Deja, mare parte dintre copii se intreaba ce legatura are asta cu scoala. Dupa ce s-a format un careu compact din mutrele stalcite si deja plictisite, incepe partea cu adevarat educationala. Discursurile interminabile ale unuia si altuia pe care nu le asculta nimeni, cu atat mai putin copiii. Daca se nimereste si in apropierea campaniei prezidentiale, atunci situatia se intensifica dramatic in patos si dorinta de logoree.
Dupa ce rabdarea a fost pusa la grea incercare, in sfarsit convoiul se deplaseaza cu greu catre clase unde intra claie peste gramada si copii si parinti si invatatori. Acolo se tin alte discursuri, se fac poze, se proclama daruire maxima, se declama importanta educatiei si mai ales se insiruie nevoile clasei, fondurile de inceput ce se cer a fi stranse, si lista interminabila de materiale de care au nevoie copiii, desi au intrat in clasa de 5 minute.
Copiii, in tot acest circ, nu au nici o treaba cu scoala. Nici nu isi doresc sa fie acolo in mijlocul declamararilor, nici nu inteleg ce inseamna atata daruire lingvistica. Ei se gandesc, inocenti, ca dupa incheierea acestei procesiuni vor merge in sfarsit in parc sa se joace.
De ce sunt parintii in primul plan in prima zi de scoala? De ce se tin discursuri din epoca de aur? De ce se impopotoneaza niste doamne si zambesc languros, in conditiile in care a doua zi vor urla din toti plamanii si vor urechia pe unde apuca copiii?
Pentru imagine ar fi raspunsul cel mai potrivit. Pentru ca trebuie sa dea bine, pentru ca o data, de doua ori, maxim de trei ori pe an trebuie sa depuna efortul sa dea bine, sa faca o impresie buna si apoi isi vad linistite de treaba lor.
De ce nu pot copiii sa mearga linistiti in prima zi de scoala in clasa lor si sa stea impreuna cu colegii lor, sa vorbeasca cu invatatoarea lor? De ce este nevoie de atata spectacol?
Ca sa ne prefacem ca incepe scoala. In fapt, oricine stie ca scoala incepe cu adevarat pe la 1 octombrie. Pana atunci ba nu sunt sali, ba nu este gata orarul, ba nu sunt manuale, ba nu sunt invatatoare etc.
Cand vom inceta sa mai ridicam in slavi un invatamant doar pentru ca ne face favoarea de a ne primi gratuit, poate vom avea o scoala adevarata. Deocamdata, cu fiecare nou circ anual, iesim tot mai umiliti si mai incolonati intr-o directie care a pierdut de mult contactul cu educatia europeana.
Pe maine dimineata asadar,
Cristina
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu