Ne dam seama ca se apropie Eurovisionul dupa doua lucruri: niste oameni striga "Hotul" la tv si alti oameni promit ca vor castiga marele premiu. Nici anul acesta nu este lipsit de peripetii. O disputa se poarta intre Gabriel Cotabita, celebrul trubadur al noptii albastre si Naomi, celebra cantareata refugiata prin alte tari.
Se pare ca juriul a hotarat ca noaptea s-a incheiat si ca distinsul domn care transpira mereu de la emotie ar trebui sa sada acasa la el si sa priveasca lupta darza din fata televizorului. Domnul s-ar fi suparat pentru ca ar fi fost repudiat in favoarea lui Naomi. Acum, daca problema este ca delicata domnisoara a fost odinioara un domn, inseamna ca nu suntem cu nimic departe de rusi si de homofobia pe care indelung nenumarate voci au criticat-o. Dilema nu consta in travestirea sexului, ci in cea a vocii.
Cum nu am avut inca sublimul gest de a asculta melodia, pot doar sa-mi inchipui ca respecta minimul bunului simt. Adica contine note muzicale. In ceea ce il priveste pe celalalt domn, se pare ca l-a ajuns din urma celebrul refren "Poate tu esti sansa mea, te rog Domnisoara nu pleca".
Au mai intrat in categoria victime colaterale Matilda Pascal Cojocarita, Ozana Barabancea. In timp ce unii acuza miscari metafizice care i-au eliminat din cursa, mai sunt si altii acuzati de lipsa de chimie.
O a doua chestiune tipic romaneasca este afluxul de optimism. Cineva tot striga in gura mare ca va castiga marele premiu. Sigur, pe masura ce ne apropiem de concurs, apar conspiratiile si defectele la sonorizare care vor impiedica succesul si vor arunca cu noroi in melodia ce era castigatoare. In plus, romanul crede cu tarie in ciorba reincalzita a doua oara. Asta, dupa ce a incercat nenumarate retete de felul doi care au dat gres rasunator.
Ce invatam din aceste framantari ale unei industrii muzicale aflate in tranzitie? Ca romanul nu stie inca ca la masa bogatilor singurul loc ramas e in picioare. Ca romanul spera ca va da lovitura cu umila si onesta inocenta, in timp ce se poarta de ani de zile ipocrizia si buna intelegere politica. Ca romanul spera ca va veni din fundul Europei si opincile sale roase de la atata drum vor impresiona si vor putea concura cu pantofii Manolo Blanik purtati pentru prima oara.
Sa speram, dar la ce sa speram? Se aude ca exista posibilitatea ca Romania sa fie exclusa, intrucat nu s-a achitat la timp taxa de participare. Ah, asta le-ar pune vrei, nu vrei, la toti pofta-n cui si s-ar putea simti toti castigatori. Vorba baronului de Coubertin, stia el ce stia.
Pe maine dimineata asadar,
Cristina
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu