Omul sfinteste locul

Cand exista un vinovat, multumile se arunca furioase sa-l sfasie. El aduna intr-o clipa tot amarul, necazul, ura si nemultumirea multimii anonime. Sa fie decapitat, sa fie mazilit, sa fie supus rusinii publice, sa plateasca, sa putrezeasca in lantul pedepsei bine meritate. Cateva voci se ridica in apararea vinovatului. Sa fie iertat, sa-i fie sterse pacatele, este om si el. In plus, poate la viata lui a facut si bine. Multimea se supune unei schisme si incepe sa se ciocneasca in ideologii acide. 

Cum de se intampla asa? Datorita identificarii si proiectiei. Si daca vorbesc chineza am sa explic de indata. Identificarea presupune sa vedem in celalalt tot ceea ce exista si in noi, sa traim tot ceea ce traieste si el, sa confundam ideile noastre cu ale lui, idealurile noastre cu ale lui, destinul lui cu al nostru. Proiectia presupune sa aruncam in celalalt tot ceea ce nu ne place la noi, sa vedem la el bubele noastre cele mai puroioase, cosurile noastre cele mai negre si gandurile cele mai ascunse. Si in timp ce il impopotonam cu ele, noi sa ramanem puri si fideli eticii constiintei. 

Toate bune si frumoase. Urmam pilda sacrificiului crestin. Dar ea functioneaza doar daca cineva este in masura sa isi asume toate pacatele lumii. In cazul de fata, nici nu este cineva interesat sa fie mantuit si  sa se curete de pacate, nici altcineva sa care in spate toata povara tuturor. In acest caz este o problema de supravietuire. Fiecare incearca sa isi salveze pielea. 

Sa arunce primul cu piatra cel ce este fara de greseala s-a transformat rapid intr-o avalansa de sudalme a celor care s-au vazut dezveliti de pacate, doar pentru ca unul a fost condamnat pentru ele.

Sa ne imaginam ca o data cu uciderea cuiva, fie ea si doar publica (desi cea lui Ceausescu a fost reala) piere tot raul? Ca ne curata de toata viclenia, marsavia si dorinta de a face din bunul aproapelui, bunul nostru propriu? Putin probabil. 

Tot ceea ce exista in ceea ce detestam, exista si in noi. Si daca ne-am abtinut de la act, ceea ce este insasi definitia moralitatii, atunci sa pretuim valoarea simbolica a fantasmei si sa acceptam ca interiorul este plin de panze de paianjeni, in timp ce exteriorul este dat cu aghiasma si mir. 

Pe maine dimineata asadar,

Cristina